Arhivă


VOID: Diviziunea

Dacă există vreun set de principii clare pentru a lucra şi a-l accesa pe Satan atunci cu siguranţă există şi un set de chei. Adevărul este că dacă nu ai avut niciodată o experienţă paranormală şi nu ai întâlnit nici una din forţele întunecate care sălăşluiesc în celelalte planuri, atunci nu ai nici un motiv pentru a crede în ele şi astfel, mintea ta logică nu trăieşte experienţa rupturii pe care astfel de vizitări o produc. Mintea ta şi percepţia ta asupra realităţii rămân intacte şi acţionează ca nişte scuturi sau sigilii împotriva unei astfel de vizite. Când primeşti o astfel de vizitare, aceasta e imposibil de negat, deoarece fiind paranormală, inabilitatea tulburătoare de a oferi o explicaţie logică te lasă într-o stare de recunoaştere a faptului că există Ceva mai mult decât ce ştim. Şi totuşi pentru a trăi într-o altă lume trebuie să rezistăm necesităţii zilnice de a o nega. Această linie de demarcaţie, acest gen de experienţă este ceea ce separă satanistul teist, ce crede în forţele Satanice ca zeităţi, energii, demoni, draci, entităţi care se manifestă în planul nostru de percepţie prin diverse întrupări, voaluri şi puncte slabe din lume unde astfel de elemente se strecoară şi ne confruntă – şi cel care vede paradigma Satanismului ca o metaforă culturală, ca un set de valori, un stil de viaţă, ca un apologet, ca o aplicare a raţiunii, logicii şi inteligenţei; o respingere a fantomelor, spiritelor ca arhaice sau ca păcăleli ale minţii; alte variaţiuni sunt virtualmente nelimitate, dar nu implică schimbarea ce se petrece ca urmare a vizitărilor. Sintagma “a-ţi îngheţa sângele în vine” este utilizată în exces, dar e foarte potrivită. A veni faţă în faţă cu Unul dintre Ei ne schimbă total abilitatea de a-i ignora.


Vizitarea este, astfel, prima Cheie. Dacă crezi că Satan este o forţă reală care bântuie, vânează, posedă, face rău şi ucide literalmente ca un demon, asta schimbă tot. De-a lungul timpului am văzut forţe întunecate şi spectre care pot fi sau nu asociate cu El; de câteva ori pe parcursul vieţii mele; şi am simţit teroarea ce îngheaţă sângele, am fost martor la fenomenele ce sfidează fizica, care acompaniază astfel de vizite şi am trecut prin consecinţele faptului că am interacţionat cu ei. Sunt în poziţia de a apăra ceva ce majoritatea oamenilor nu au experimentat şi nu au nici un motiv să creadă că există; oameni care nu au simţit ce ai simţit tu.

Orientarea ar fi cea de-a doua Cheie. Satan a ajuns să însemne multe lucruri diferite. Acestea sunt toate speculaţii maleabile şi artificiale care încearcă să cuprindă, modeleze şi să controleze forţe care sunt foarte slabi descriptori filozofici, acestea fiind create de îngâmfarea intelectului sigur pe sine. Nu poţi să uiţi emoţia de Fericire sau Teroare, cele mai potente experienţe ale acestor cuvinte când i-ai simţit pe Ei. În comparaţie cu aceste senzaţii care prind rădăcini în sângele tău, orice fel de cuvânt eşuează în a exprima puterea unui astfel de sentiment atât de înfricoşător încât îţi poate da viaţa peste cap şi care te face să vezi lucrurile mult diferit după aceea. Rezistenţa clasică împotriva Religiei drept proşti care cred într-un om din cer nu este atât de uşor de respins; descrierile date demonilor sunt exact asta: descrieri, plate, preludii simbolice care sunt drăguţe, dar goale, acestea nu fac nimic pentru a pregăti practicantul pentru întâlnirea cu Ei, cei care vin pe neaşteptate şi într-un fel pe care nici o carte nu-l prezice. Este relativ uşor pentru cineva să adopte oricare orientare a Satanismului care-i prieşte, folosind termeni şi valori umane pentru a-şi croi calea prin lume pentru oricare motiv ar fi în acord cu Wyrd-ul fiecăruia. Dar atunci când ai fost Vizitat, trebuie să reconsideri natura plastică a multe din aceste edificii umane în sensul că ce faci acum cu viaţa ta dacă există aceste Fiinţe care sunt reale? Poate că sunt mai multe, chiar mai puternice decât ele şi poate chiar există, dincolo de orice pălăvrăgeli intelectuale, un Dumnezeu sau Satan sau chiar ceva mai Rău la sfârşitul vieţii tale? Poveştile care abundă de astfel de entităţi, de planuri astrale şi iad, par a fi imaginare, inducătoare de frică, învechite şi orice alt număr de descrieri pentru a le respinge la nivel logic, dar nu poţi fi la fel de sigur după vizitări care deseori au efectul de a te face să-ţi reconsideri serios orientarea şi locul tău în viaţă.

Invitaţia este, atunci, cea de-a Treia Cheie. Este imposibil de a-ţi scoate din cap aceste experienţe – acestea sunt numite supranaturale pentru că ele depăşesc naturalul şi lasă un semn de întrebare puternic asupra percepţiei şi lasă o gaură în sigiliul siguranţei logice. Putem încerca fie să negăm dovezile inconfortabile ale existenţei Lor şi să încercăm să îngropăm amintirea ca o farsă ruşinoasă a minţii, îngropându-ne zilnic din ce în ce mai mult în normal şi sedându-ne pentru a uita astfel de amintiri în speranţa de a le uita cu totul sau de a le respinge printr-o explicaţie neconvingătoare – o artă blestemată a eşua şi ajungând să trăim până la adânci bătrâneţi cu sabia Lor în orice moment deasupra noastră revenind în orice moment de linişte înapoi în mintea noastră, aducând din morţi astfel de amintiri terifiante, prin vise sau vedenii, pentru a ne bântui până la moarte. Sau putem să căutăm să-I cunoaştem pe EI, oricât de terifiant ar fi să repetăm experienţa, aceea de a forţa pentru mai mult din ceea ce e în general foarte puţin din prezenţa lor, din semnul lor şi să ne străduim să identificăm şi să deschidem Porţile către Ei, să păşim acolo unde puţini păşesc şi să riscăm să pierdem totul pentru a ajunge mai Aproape. Mai aproape faţă de tot faţă de care omul se teme, şi de care s-a străduit să uite. Mai aproape faţă de orice cauzează acel şoc paralizant care-ţi poate schimba întreaga viaţă şi anihila într-o clipită mii de credinţe atent ţesute, mai aproape de forţa care este mai veche decât răul şi care este sursa acestuia. Ocultul nu pare să aibă prea mult sens înainte de o astfel de Vizitare. Chiar aşa este. Ceea ce urmează acum este Invitaţia către EI – în oricât de multe forme, de a redeschide la dorinţa noastră şi nu a lor, dacă e posibil, Porţile care le permit lor să intre. Acum începe adevărata lucrare, de a încerca să identificăm adevăratele mijloace magice pentru a deschide portaluri şi pentru a învăţa limba în care EI vorbesc pentru a comunica. Este oare tortura, depravarea sexuală, crima, simbolismul, durerea, suferinţa, timpul, locul, intenţia, experienţa emoţională, coincidenţa sincronistică, un anumit partener magic, un mod de gândire, anumite forme şi unelte, întunericul, răul, transa, incantaţiile, dansurile, instrumentele muzicale, anumite note sau droguri? Ce anume deschide Portalurile LOR? Ce limbă vorbesc aceştia? Vorbesc ei oare prin întregi experienţe? Ne vorbesc prin vise? Acum începe sarcina adevăratei lucrări oculte, cu motivaţia de necontestat că Ei sunt Acolo şi procesul de a-I accesa cu speranţa că putem comunica cu Ei şi nu doar să fim pur şi simplu zăpăciţi de aceştia.

Dedicaţia ar constitui ce-a de-a Patra Cheie. Dedicaţia autentică vine nu dintr-o dorinţă de a Cunoaşte ci dintr-una de a fi Cunoscut, dintr-o Vizitare care interferează cu abilitatea de a fi distrat de Poate. “Poate că nu sunt reali, poate că doar mi-am imaginat...” Dedicaţia autentică vine din terifiantul şoc energetic de la o vizitare care nu lasă loc de îndoială că Ei sunt. Şi de aici, nu poate fi nici o îndoială că ceea ce Ei sunt tot ceea ce merită căutat, o putere în faţa căreia merită să-ţi oferi viaţa că un sacrificiu în faţă acelei suverane deşteptări cu privire la locul şi relevanţa noastră, cunoaşterea noastă limitată şi fericita ignoranţă care păleşte în faţa a ceea ce aceste lucruri Sunt şi faptul că ele Sunt. Ei sunt raţiunea pentru Religie şi pentru Moralitate. Ei sunt raţiunea pentru scutul care este Dumnezeu. Bineînţeles, nici nu mai trebuie menţionat faptul că Satan e capabil de mult mai multe decât doar astfel de vizitări. La fel cum teoria şi experienţa sunt lumi separate în ele însele, eu nu am găsit nici un grimoar care să evoce sau să descrie cu acurateţe aceste Vizitări. Pline cu prostii despre controlarea Lor, despre poruncirea asupra Lor şi dând descripţii imaginare ale acestor Demoni – aproape nici una din ele nu menţionează violul emoţional şi turbulenţa pe care ei o aduc sufletului care nu ştie cât de mult s-a bazat pe o realitate moştenită până când aceasta e sfărâmată. În cel mai bun caz există avertismente superficiale în astfel de cărţi şi chiar şi cele mai puternice admonestări despre întâlnirea cu aceste forţe sunt inadecvate. Nici un sfat n-ar fi suficient de puternic pentru a acţiona ca un avertisment de a nu-I invita/chema/evoca pe EI. Pentru că până când nu sunt prezenţi, totul rămâne suprarealist, sigur, precum un joc. Pare puţin probabilă apropierea de aceste Fiinţe, mai ales când Frica este impenetrabilă. Şi a proceda astfel se pare că se poate termina doar rău. Dar asta e puterea Forţelor Întunecate, a LOR, iar noi căutăm să ne adâncim şi mai mult în ea.

1V.2O.3I.4D

[Senzaţia unei Vizitări aproape că ne asigură că nu putem, dar umanitatea noastră persistă în a întreba “Oare Putem”?
Sau este necesar să fim mai mult ca Ei? Dacă devenim Inumani, atunci, Oare Putem? ]





Ultima actualizare: 17.05.2014