Arhivă



Vindem apă lângă râu


Întrebare: Ce este Satanismul?
Răspuns: Concret, Satanismul este un mod de viaţă – o filozofie practică de viaţă. Esenţa acestei căi este credinţa că noi toţi, ca indivizi, putem reuşi în timpul vieţilor noastre mult mai mult decât ne dăm seama. Majoritatea oamenilor irosesc oportunităţile pe care viaţa le face, sau le poate face posibile. Suntem zei doar abia atunci când ne trezim.

Întrebare: Cum înţelegeţi magia?
Răspuns: Magia este, esenţialmente, activarea acelor zone ale conştiintei, latente, la fiecare din noi – un mijloc de a schimba individul şi lumea. Tehnicile de magie (de exemplu, ritualurile) sunt doar nişte simple mjloace de a reuşi acest lucru. Timp de prea multă vreme magia a fost prost-înţeleasă, ca fiind doar drept "vrăji, conjuraţii" ş.a.m.d., şi deşi aceste lucruri sunt magie, sunt doar începutul, o simplă sugestie a ceea ce este de fapt adevărata magie.

Întrebare: Deseori folosiţi termenul „Satanism tradiţional”. Ce reprezintă acesta?
Răspuns: Satanismul tradiţional este un termen folosit pentru a descrie calea sinistră care timp de secole a fost predată la nivel individual de la Maestru (sau Maestră) la discipol. Acestei căi îi aparţin Sistemul Septenar, Cântul Ezoteric, antrenamentul complet al novicilor (inclusiv dezvoltarea părţii fizice), Jocul Stelelor, şi – cel mai important – sistemul de magie Internă (Ritualurile de Grad etc.). Această cale este deasemenea cunoscută ca şi Calea Septenară.

Întrebare: Am auzit de La Vey şi "Biblia Satanică" a lui. Cum diferă Calea Septenară de Satanismul lui şi de cei care-i urmează viziunea?
Răspuns: La Vey a luat ceea ce poate fi descris ca imaginea stereoptica a Satanismului din mass-media – figura Mefistofelică în robă neagră – împreună cu „principiul plăcerii" şi ceva magie simplă, amestecată cu cabala şi diverse mituri sau legende aparţinând părţii întunecate, şi au servit întregul amestec unei audienţe credule. Tot acest lucru era destul de patetic - deşi le-a oferit unora ceva senzaţii tari. Nu există substanţă nici la La Vey, nici la „Biserica” lui: nici o cale interioară, direcţie, sau cale. Nimic original. În schimb, Calea Septenară posedă direcţie, şi merge mult mai departe de magia externă, implicită atât în „principiul plăcerii”, cât şi în vrăjitoria obişnuită. Îi oferă individului calea dificilă (şi uneori periculoasă) către Iniţierea autentică – către stăpânirea de sine, către auto-excelenţă şi în cele din urmă înţelepciune. Nu este un refugiu pentru cei nevrotici, oameni cu voinţă slabă sau cei care se deziluzionează, ci mai degrabă o provocare pentru cei îndrăzneţi. Cei care calcă pe urmele lui La Vey nu au contribuit cu mare lucru – sunt încă prinşi în jocul rolurilor, încătuşaţi încă de auto-amăgire (deseori cu privire la abilităţile lor magice) şi încă le lipseşte nu numai perspectiva de sine, dar şi spontaneitatea, care este unul din semnele unui Adept autentic. Se preocupă încă cu acordarea unor titluri fără valoare, caută membri şi recunoaşterea „autorităţilor”. Spun acelaşi talmeş-balmeş istoric ca şi La Vey şi posedă o originalite aproape de zero. Au dat greş în a înţelege că abordarea ceremonială, ritualistica şi "teoretică" este abia un mic prim pas către progresul interior. Din acest motiv, nu poate există nici un "Templu" organizat, nici o "autoritate" în cadrul acestuia, nici prozelitism şi nici conferirea de titluri sau grade iniţiatice. Există - în calea tradiţională – doar o ghidare limitată şi străduinţa individului de-a lungul experienţei.

Întrebare: Dar ritualurile (de exemplu Liturghia Neagră) sunt importante, nu?
Răspuns: Da – dar numai în etapele de început ale Căii, când novicele/iniţiatul descoperă forţele ascunse (sau magice) ale naturii şi ale lui însuşi, şi îndrăzneşte să meargă de-a lungul căii către Iniţiere. Ritualurile ceremoniale şi hermetice sunt domeniul „Adeptului Extern” şi sunt indicatoare către ceea ce este dincolo.

Întrebare: Şi care ar fi aceasta?
Răspuns: În primul rând, descoperirea Destinului unic al acelui individ, în al doilea rând, trăirea acelui Destin, şi în al treilea rând, pentru aceia al căror Destin se împlineşte trăind astfel, trecerea Abisului. Din Abis se naşte Maestrul şi Maestra. Toate acestea necesită mulţi ani.

Întrebare: Care este scopul Ordinului vostru?
Răspuns: Să ne oferim învăţăturile şi ghidarea celor ce ar putea fi interesaţi. În trecut, învăţarea se făcea în secret, dar acum nu mai este nevoie de asta: oportunitatea este accesibilă tuturor.

Întrebare: Dar nu sunteţi încă ascunşi?
Răspuns: Da şi nu. Cei ce ne caută suficent de tare ne vor găsi, şi cei care sunt sinceri nu vor fi descurajaţi de obstacolele puse în calea lor (uneori de către noi). Iar pentru cei care sunt descurajaţi, există suficiente alte grupuri prin preajmă.

Întrebare: Cum rămâne cu Iniţierea?
Răspuns: Noi nu oferim Iniţiere – aspiranţii dobândesc Iniţierea. Nu oferim şi nici nu acordăm (pentru bani sau altceva) Ritualuri de Grad sau titluri de orice fel: din nou, acestea sunt dobândite de către oameni, prin propria lor trudă, greutăţi, teroare şi bucurie. Noi doar îi ghidăm spre auto-realizare. Orice altă cale este pur şi simplu fraudă şi deziluzie. Ritualurile de Grad – care semnifică diversele etape ale realizării de-a lungul Caii înşeptite- pot fi asemănate cu alergatul într-o cursă. Fie concurezi, fie nu; şi dacă alergi, fie câştigi (îndeplineşti scopul), fie nu. Te poţi minţi pe tine că ai concurat şi ai alergat , dar în cele din urmă te păcăleşti numai pe tine.

Întrebare: Ce sunt, atunci, Ritualurile de Grad?
Răspuns: Sunt sarcini, simple ca formă, dar greu de finalizat cu succes. De exemplu, Ritualul de Grad al Adeptului Intern pur şi simplu implică faptul că pretendentul trebuie să trăiască în totalitate singur şi izolat pentru cel puţin trei luni: fără nimic din „comodităţile”/ tehnologiile lumii moderne şi fără să vorbească cu nimeni. Uşor de descris – greu de făcut. "Ritualul" în şine este schimbarea (alchimică) care are loc în individ prin virtutatea faptului că trăieşte astfel timp de cel puţin trei luni. O astfel de izolare primitivă creează Adeptul, conferindu-i o maestrie autentică asupra magiei şi o perspectivă profundă de durată. Este dorinţă Ordinului de a publica toate Ritualurile de Grad în numerele revistei "Fenrir".

Întrebare: Întorcându-ne acum la concepţia populară a Satanismului, ce puteţi spune despre sacrificii, şantajul membrilor, crime sexuale ş.a.m.d.?
Răspuns: Satanismul se preocupă – la începuturile sale – cu trezirea la conştiinţă (sau eliberarea) umbrei, sau naturii noastre întunecate. În trecut, unele experienţe erau deseori îndurate pentru a reuşi acest lucru şi unele din aceste experienţe erau deseori dezaprobate de lumea obişnuită. Unele se poate să fi fost deasemenea „ilegale” la timpul lor. Dar gradual (cel puţin în Satanismul tradiţional) s-a găsit o cale pentru a scurtcircuita aceste experienţe evolutionare care sporesc gradul de conştiinţă şi înţelepciunea celor ce le întreprindeau– dacă supravieţuiau, bineînţeles. Aşa s-a dezvoltat Magia Internă. Această a permis experienţa părţii întunecate şi integrarea acesteia, precum a făcut posibil să atingem ceea ce este dincolo. Acest sistem a fost gradual rafinat şi îmbunătăţit şi în timp ce evită nisipurile mişcătoare ale criminalităţii, totuşi nu-i lipseşte pericolul sau dificultatea. Acesta oferă, pe scurt, esenţa distilată a mii de ani de înţelegere evoluţionară – şi face posibilă următoarea etapă a evoluţiei noastre că specie: Homo Galactica.

Întrebare: Insistaţi asupra dezvoltării părţii fizice. De ce?
Răspuns: Deoarece Satanismul tradiţional urmăreşte să dezvolte întregul individ – minte, trup şi caracter. La dăm novicilor noştri să realizeze sarcini fizice dificile (precum alergarea 32 de kilometri în mai puţin de două ore şi jumătate – indivizilori în formă mai bună li se dau în mod natural sarcini mai dificle) deoarece străduinţa pentru astfel de ţeluri, şi realizarea lor, dezvoltă calităţi necesare fiecărui Adept. Sunt teste de caracter şi determinare, şi îi separă pe cei serioşi de cei patetici. Străduinţa deasemenea creează plăcere fizică, crescând vitalitea persoanei.

Întrebare: Am întâlnit recent pe cineva care pretindea a fi un „Maestru”. Am avut dubii în privinţa lui. Există vreun mijloc de a identifica un Maestru adevărat?
Răspuns: Răspunsul ar trebui să fie evident. Un Maestru este cineva care a trecut dincolo de Abis, etapa dincolo de Iniţiat. În consecinţă el va fi oarecum detaşat: intens şi serios, dar şi natural, spontan şi destul de jovial (aproape glumeţ, uneori). Dar probabil că mai ales nu se va lua prea mult în serios şi în mod sigur nu va juca un „rol” şi nu va corespunde ateptarilor novicilor (de exemplu, prin stilul vestimentar, cultivând o privire „demonică” şi răspunzând misterios la întrebări). Va deţine acea calitate evazivă – carismă naturală.

Întrebare: Dar ce puteţi spune despre bogăţie şi putere? În mod sigur toţi Maeştrii Satanici le posedă, nu?
Răspuns: Unii da, unii nu. Semnul Maestrului nu e nici bogăţia, nici puterea, ci realizarea – înţelepciunii, talentul în artele ezoterice şi creaţie originală (ex. extinderea cunoaşterii umane, creativitatea artistică). Destinul fiecărui Mestru este diferit, aşa cum este şi stilul de viaţă ce reflectă acel Destin. De exemplu, din cei patru Maeştrii care există în Occident în acest moment, unul duce o existenţă izolată cu foarte puţine bunuri materiale, în timp ce altul trăieşte în lux şi splendoare. Primul se preocupă În primul rând cu magia eonica, în timp ce al doilea predă unor neofiţi. Maeştrii autentici nu se conformează aşteptărilor sau ideilor altuia: sunt individuali şi unici.

Întrebare: Voi veneraţi o entitate numită Satan?
Răspuns: Satanistii autentici nu venerează nimic – nici măcar pe ei înşişi. Fundamentală în Satanism este dorinţa de a învinge, de a accepta provocări şi de a căuta să cunoşti şi să înţelegi. Un Satanist adevărat mai degrabă ar muri – râzând şi sfidător – decât să se supună cuiva. Majoritatea oamenilor îşi irosesc vieţile şi mor bătrâni şi nefericiţi: Satanistul îşi trăieşte viaţa, iubeşte aventura şi cunoaşte momentul potrivit pentru a muri, căci provocările nu se termină niciodată. Acest mod de viaţă este greu şi acest mod de a muri naşte frică printre mulţimea plăpândă care preferă confortul şi siguranţa, extazului trăirii pe muchie de cuţit ca zei. În legătură cu Satan – fiecare Iniţiat descoperă realitatea pentru el însuşi. Tot ceea ce trebuie spus este că există forţe externe dincolo de psihicul individului. În magia Satanistă autentică are loc o identificare cu aceste forţe externe întunecate, nu o frică faţă de ele şi cu siguranţă nu o supunere. Acest lucru, bineînţeles, este oarecum periculos –dar cei puternici supravieţuiesc şi cei slabi pier. „Călătorie sprâncenată” celor slabi.

Întrebare: Deci, concret, vreţi să spuneţi că Satanismul este modul în care vă trăiţi viaţa?
Răspuns: Da, aşa cum am indicat şi la început. Magia – de oricare tip – îţi îmbunătăţeşte viaţa, şi este o cale către cunoaştere şi vitalitate sporită. Actele magice sunt importante la început, dar cea mai importantă dintre toate este atitudinea noastră faţă de viaţă şi stilul nostru de viaţă. Din acest motiv dispreţuim filozofia nazariteană - Satanistul este mândru, sfidător, puternic, în timp ce un nazaritean se teme să trăiască, se teme să moară şi este bolnav mental: copleşit de vinovăţie şi invidie. Cei umili adoptă pacea pentru că ştiu că cei puternici i-ar distruge – de aceea ei îi infectează pe cei puternici cu boala „pacifismului”, cu vina că sunt puternici.

Întrebare: Dar sigur acea filozofie, "Nazariteană" aşa cum o numiţi, este astăzi muribundă.
Răspuns: Ca şi religie organizată se poate – dar de-a lungul ultimelor două sute de ani această filozofie otrăvitoare a germinat diverse forme politice şi pseudo-politice, şi aceste forme sunt cele care ne erodează vitalitatea. Au fost câteva încercări de a elimina cancerul – dar din păcate acestea au eşuat, iar cancerul creşte şi se extinde.

Întrebare: Ce putem face atunci?
Răspuns: De ce-ar trebui să facem ceva?
Majoritatea oamenilor sunt proşti şi îşi merită soarta. Noi oferim o alternativă – cei care au chiar şi puţin spirit Prometeic vor fi atraşi către noi şi astfel au oportunitatea de a-şi stăpâni propriul lor Destin. Ţine de fiecare individ în parte: noi putem să le arătăm drumul, dar ei trebuie să facă efortul de a merge de-a lungul lui.

ONA
Traducerea şi adaptarea:
Florin Baciu // Flacăra~Neagră





Ultima actualizare: 13.01.2013