Articole

O nouă şi numinoasă Artă

Realitatea prezentului este accea că sentimentele şi trăirile personale, având la bază relaţiile, conflictele interne şi/sau suferinţele indivizilor, au fost descrise prin mijloace artistice şi au reprezentat principalele teme ale acestora pentru mai bine de două milenii. Sunt secole întregi de opere referitoare şi create datorită iubirii şi a relaţiilor interpersonale – a problemelor vieţii şi societăţii cotidiene – în literatură, muzică, pictură, artă dramatică ş.a.m.d. Ceea ce era nevoie să fie spus, scris sau exprimat despre aceste lucruri, a fost spus, scris şi exprimat de numeroşii mari artişti ai ultimelor două milenii.



Ceea ce este necesar să facem acum este să construim pe aceste temelii – să ne îndreptăm atenţia spre exterior, în afara lumii interioare a psihicului nostru şi în afara universului societăţii cotidiene. Ceea ce este necesar este să descriem şi să exprimăm ceea ce este relevant pentru următoarea etapă în evoluţia noastră, ca fiinţe umane. Aceasta este etapa unor noi aventuri, a unor noi lumi şi mijloace de trai, dobândite printr-o străduinţă pentru atingerea acestui scop suprapersonal.



De acum înainte viaţa personală va trebui să-şi poarte singură de grijă – asta dacă există un scop numinos pentru această străduinţă [din lat. numen, termen folosit pentru a descrie puterea sau prezenţa unei divinităţi / termen folosit pentru componentele iraţionale ale categoriei religioase „sfânt“, din care a fost eliminat conţinutul moral. 'Nostalgia paradisului' este un termen de asemenea folosit de Mircea Eliade pentru a facilita înţelegerea numinosului. Această idee se bazează pe teoria conform căreia în fiecare persoană există un fel de dor pentru perfecţiune sau paradis, ceea ce crează o platformă pentru experienţa numinosului]. Pe scurt, măreaţa Artă a trecutului ne-a permis să atingem nivelul de înţelegere actual – ne-a condus spre individualizare, către înţelepciunea unei Iniţieri autentice, bazată pe o reconciliere a extremelor.

Am descoperit şi am învăţat să ne cunoaştem pe noi înşine – şi am descoperit unitatea, totul, care sălăşluieşte dincolo de Umbra Sinelui. Am învăţat că suntem – sau putem fi - atât Distrugător cât şi Creator, deoarece am învăţat necesitatea naturală a acestor două forţe ale creaţiei şi ale distrugerii şi cum reînnoirea şi renaşterea provin din acestea. Acum avem nevoie şi trebuie să trecem peste toate acestea – căci orice altceva este nesănătos şi este o pierdere de vreme, o irosire a vieţii. Este de asemenea, negaţia operelor acelor mari artişti care ne-au îngăduit această înţelegere.



Astfel, de acum încolo nu mai e nevoie pentru aceia care-şi doresc să devină mari artişti să îndure sau să-şi dorească să îndure suferinţe personale, pentru a le fi de folos în procesul de dezvoltare şi înţelegere, căci nu mai este nevoie ca invidizii să-şi descrie suferinţele interioare, dezvoltarea personală şi înţelegerea lor personală prin mijloace artistice. Ceea ce ar trebui şi trebuie înţeles din punct de vedere personal, acum poate fi înţeles raţional printr-un act de voinţă – printr-o înţelegere conştientă a acestor opere de Artă a ultimelor două milenii.



Se simte nevoia existenţei unei noi mişcări artistice, cu totul altfel faţă de ce există în prezent – sau chiar mai multe astfel de mişcări - care să caute să meargă dincolo de această înţelegere personală şi care să caute să dezvolte noi forme de Artă pentru a exprima şi descrie ceea ce trebuie exprimat şi descris în tărâmul ideilor superioare, care se află dincolo de această înţelegere personală.


Trebuie să ne eliberăm din această lume cotidiană trecută şi să dobândim o adevărată înţelegere asupra necesităţii unei reale balanţe cu Natura Însăşi. Trebuie să ne străduim să evadăm din această planetă a noastră, mai întâi prin viziuni artistice şi vise, iar apoi în realitate practică pe măsură ce vom ajunge la alte planete din alte sisteme solare. Trebuie să avem din nou mari viziuni, aşa cum avem nevoie şi de străduinţă pentru a transforma aceste vise în realitate.

Astfel, avem nevoie să fim inspiraţi de măreţie – avem nevoie să visăm şi să creeem noi civilizaţii, noi ere, noi epoci, noi Imperii, să explorăm şi să descoperim pentru ca, într-un final, să ajungem să creăm o întreagă nouă specie de fiinţe superioare care să-şi folosească din plin potenţialul. În esenţă, avem nevoie să surprindem şi să exprimăm însuşi numinosul şi să-l modelăm astfel prin opere de Artă unice.

Orice altceva este nedemn de noi.


Ultima actualizare: 03.12.2015