Articole

Magul Negru


Toată lumea şi-a intersectat la un moment dat drumul cu Magul Negru, cel mai adesea cunoscându-l personal ca prieten sau coleg de muncă, dar totuşi fără să aibă nici cea mai mică suspiciune că el este deţinătorul Puterilor Întunericului.

El este adolescentul slab şi palid îmbrăcat în negru şi cu piercing pe faţă. El este tânărul sau tânăra care arde lumânări negre în dormitor pentru a influenţa rezultatul unui examen. El este metalistul bărbos şi pletos care cântă la chitară şi urlă versuri violente. El este figura ascunsă într-o mantie care se duce în deşert ca să evoce răul. El este preşedintele care conduce lumea de la vârful ascuţit al stiloului. El este soţul şi tatăl pe care nimeni nu l-ar suspecta.

În umbrele fiecărei mari civilizaţii şi în colibele de paie ale fiecărui trib nomad, Magul Negru a prosperat. El a fost Faraonul şi Papa, sclavul şi cuceritorul, savantul şi lunaticul. Când imperii şi religii au stăpânit şi au trecut, când mântuitori au apărut şi au fost înlăturaţi, el era acolo, privind, întinzând mâini invizibile pentru a-şi pava calea propriei agende.

Magul Negru nu cunoaşte nici un dumnezeu şi nici nu urmează poruncile vreunuia, căci el este Marele Arhitect al propriului său univers. Pentru el, nu există nici o chestiune de morală sau damnare, ci numai ca voinţa lui să fie înfăptuită. Fie că şi numai o singură viaţă să înflorească şi un milion să fie stinse este de puţină importanţă pentru el, cât timp vine împărăţia lui.



Pe măsură ce vrăjitorul îşi foloseşte sabia de putere şi aduce naţiuni şi lumi sub controlul lui, el curând descoperă că nu mai joacă rolul unei maiestăţi supreme cu puterile lui de zeu, dar că fiecare celulă a lui este îmbibată chiar cu acele forţe pe care el odată era nevoit să le cheme. El descoperă că la menţionarea numelui acestuia, demonul apare şi este gata să-l asiste în prăbuşirea unei lumi care nu este suficient de perfectă. El descoperă că acele lumi dincolo de materie sunt mai confortabile decât praful şi durerea mortalităţii şi astfel el există dincolo de umanitate, iar toate necesităţile şi dorinţele lui se îndeplinesc înainte ca el să şi le dorească conştient şi rămâne doar cu singura problema de a-şi îndeplini Destinul absolut. El nu mai joacă rolul unui Zeu. El este un Zeu care joacă rolul unui om. Ascensiunea lui este cimentată pe măsură ce exaltarea sa în puteri infinite nu mai este iminentă, ci este o realitate prezentă. Aceasta este Calea Magiei Negre şi Calea Ascensiunii. Este calea pe care cu toţii ori călcăm, ori suntem aruncaţi la marginea drumului.

Amatorul

Orice călătorie trebuie să pornească de undeva, chiar dacă nu este cel mai dorit loc de a începe. Privind retrospectiv, Magul Negru va realiza că singura metodă de a porni pe Cale este de a începe că Amator. Asta este cumva absurda şi paradoxala geneză a Amatorului. El are la îndemână cheile pentru toate puterile la care tânjeşte; totuşi totul pare atât de îndepărtat. El are o vagă idee asupra a ce vrea, dar nu poate vedea pasul următor.

Amatorul încearcă câte puţin de ici, câte puţin de colo, totul cu ochii încleştaţi şi cu degetele încrucişate. Foarte puţini care urmează calea întunecată au de la început un sistem călăuzitor sau un mentor. Majoritatea vor cumpăra sau împrumuta orice carte pot, le vor citi fără să aibă o bază pentru contextul scrierii şi vor încerca orice ritualuri pe care le pot face cu uşurinţă. Cu siguranţă câţiva ochi de amator scanează aceste rânduri, întrebându-se dacă acest site îi poate ajuta în a înţelege ce direcţie ar trebui să urmeze.

Această fază iniţială a dezvoltării Magice este cea care determină viitorul spiritual al Amatorului. Majoritatea oamenilor caută supranaturalul, Divinul sau Întunericul, viziunile fenomenale ale profeţilor. Totuşi, odată ce acestea apar chiar în faţa lor, ei pot realiza, cu toată sinceritatea, că preferă ideea ca aceste facultăţi sunt prezente într-o realitate abstractă care trebuie să rămână departe de a lor.

În această joacă iniţială cu puterile Magiei Negre, acest tip de Amator fără să-şi dea seama va trăi experienţa încercării grele a succesului. O vrajă va merge, o Poartă se va deschide şi demonii se vor aduna în jurul diletantului. Indiferent de situaţie, Amatorul va realiza că s-a cufundat prea adânc şi va căuta cu disperare ieşirea de urgenţă a Iadului.

În schimb, adevăratul Mag Negru, deşi numai un Amator, va găsi adicţie în acest întuneric. El va lăsa vârtejul să-l ridice de la pământ şi va lua succesul iniţial ca pe un semn al Destinului şi nu ca pe un augur al pierzaniei.

Neofitul

Urmărind ascensiunea magică a Magului Negru, observatorul obiectiv va observa un anumit moment când experienţele superficiale încetează şi Lucrarea începe. De regulă Neofitul s-a eliberat de majoritatea emoţiilor conflictuale şi de rămăşiţele religiei de când era Amator, luptându-se cu fostul sine şi ieşind învingător. El cu voce tare şi-a bătut joc de icoanele care i-au reprezentat fosta credinţă şi morală şi s-a îndepărtat cu toată forţa de hoardele fără suflet ale societăţii. Acum, el se poate concentra pe acea stea sclipitoare, aparent insesizabilă.

Căutând printre zeci de cărţi, unele nume şi cuvinte au fost marcate în pagini şi au fost repetate prin texte. Nume ca evocare, invocare, chakre, aură, sinele superior, dublul eteric ş.a.m.d. Aceste nume şi cuvinte lucesc în mintea neofitului, răsunând cu o forţă hipnotizantă. El era incapabil de a-şi găsi direcţia şi direcţia l-a găsit pe el, conducându-l la aceşti oameni şi la aceste subiecte. Este totul atât de copleşitor, ameţitor, dar totuşi captivant. Jocul ocult pe care-l juca s-a evaporat şi în locul lui se dezvăluie o lume a posibilităţilor nelimitate. În loc să se ducă la secţiunea New Age a bibliotecii, acum se poate duce direct la vânzător. El nu are timp de pierdut pe răsfoiri suplimentare. Are treabă de făcut. O căutare după autor, o căutare după subiect, orice lucru care-l poate duce direct către lucrările acelora care Ştiu.

Această grabă defineşte stagiul Neofitului. El se îngroapă în noile sale cărţi, scrise de Maeştri ai Magiei, deseori confuz de vocabularul lor, dar totuşi captivat de înţelesul lor. El studiază ritalurile şi învaţă formulele magice ştiind exact că, fără rezerve, toate acestea vor fi ale lui în timp.

În acest punct dependenţa devine de neînduplecat. Viaţa pe care el o ştia înainte este lăsată în urmă, iar el ştie că nu există compromisuri. Aici Magicianul îşi alege Calea; o alegere pe care nu o va trăda niciodată.

Practicantul

Există o mare prăpastie între Magia în teorie şi Magia în practică. Teoria a fost examinată temeinic. Numele şi numărul Bestiei este cunoscut. Tot ceea ce rămâne de făcut e descoperirea esenţei acesteia.

Practicantul Magiei îşi adună notiţele pe care şi le-a făcut ca Neofit şi se pregăteşte pentru drumul lui ca Mag Negru. Cel mai adesea, primul său pas este construirea sau achiziţia de unelte ritualice. Deşi acest lucru se poate să fi început de când era Amator, totuşi acum e văzut ca fiind incomplet şi are nevoie de revizuire.

Cuţitul de vânătoare este înlocuit cu un pumnal ritualic cu mâner negru, bolul de cereale face loc unui ceaun de fier, iar cutia de carton e aruncată în favoarea unui altar din stejar solid. În acest proces, Neofitul este îndepărtat şi Practicantul se apropie.

Odată ce templul este pregătit, Practicantul începe să ia Destinul de coarne. Îşi deschide cărţile şi citeşte Incantaţiile. Îngenunchează în linişte şi simte puterile cuprinzând întreaga cameră. Îşi spune poruncile şi le trimite cu fumul lumânărilor pe măsură ce le stinge.

În această etapă, Magul ştie că trebuie să pună în acţiune acele lucruri pe care le-a învăţat. El îşi vede dansând în faţa sa toate dorinţele şi le apucă una câte una. Totuşi, el încă are un simţ al limitării. El simte că este peste el să evoce la manifestare vizibilă legiuni de demoni pentru a-i împlini porunca. Ştie că are putere şi că poate influenţa mediul inconjurator, dar nu concepe cât de multă putere aşteaptă să fie dezlănţuită.

Practicantul face paşi mărunţi spre Măestrie, speriat că dacă sare poate cădea. El se uită la graniţele noii sale lumi, călcând uşor, inapt în a înţelege ceea ce este Nelimitat.

Momentele petrecute ca Amator, arzând lumânări şi făcându-şi vise sunt revizuite; flacăra care se ridică din fitil acum încorporează însăşi puterile Magiei. Ochii Practicantului sunt deschişi către faptul că ritualul nu este suma totală a acţiunilor fizice cuplate cu o vagă dorinţă. El observă curenţii energetici care se mişcă prin toate lucrurile şi învaţă prin propriile sale experienţe metafizice maniera exactă prin care pot manipula acei curenţi în avantajul lui.

Nivelul specific al Practicantului este acela în care realitatea Vrăjitoriei este solidificată în mintea Magului, iar aplicaţiile misterelor sale devin cimentate în fiinţa sa. În această etapă el devine un participant activ în Lucrările Întunericului şi nu doar un spectator curios.

De asemenea, în această etapă a Practicantului, Magul Negru va tinde să-şi exorcizeze demonii credinţei sale anterioare. Anii de amatorism nu au fost luaţi în seamă niciodată suficient de serios pentru a garanta un astfel de divorţ faţă de fostul său sine. Timpul petrecut ca Neofit în Magia Neagră a fost atât de plin cu noutăţi, un timp al cunoaşterii şi experienţei ritualului şi Magiei, căci nu s-a putut opri şi examina metamorfoza internă care s-a petrecut din momentul în care a făcut primii paşi pe Calea Mâinii Stângi. Pe măsură ce puterile lui latente şi conştiinţa este deblocată şi dezlănţuită, deseori el va descoperi o furie ascunsă în interior, un demon necunoscut care nu este al Căii Negre, nici a fostei lui vieţi, dar care a luat fiinţă numai când cele două au început să între în coliziune.

De regulă Practicantul îşi va începe divorţul spiritual printr-o încercare de a distruge ceea ce a fost odată, prin schimbarea înfăţişării fizice a ceea ce este în prezent. Îşi va lăsa părul lung sau se va rade în cap şi-l va vopsi sau şi-l va decolora, se va îmbrăca în hainele cele mai negre sau cu cele mai aprinse culori, va anunţa public emergenţa acelei fiinţe care sălăşluia odată înăuntrul lui, Vrăjitorul Negru, Cel Rău, care acum preia viaţa individului. El va încerca din greu să se reafirme faţă de el însuşi, deseori spunându-le celorlalţi în diverse feluri că nu mai este aceeaşi persoană care cândva îngenunchea în faţa lui Dumnezeu şi tremurând la senzaţia că ceva vine din noapte. El jură că va deveni acel ceva Întunecat, acel vânător din umbră. El jură că va deveni ceva – orice – altul decât cel care cândva a fost.

Prea des Practicantul este distras prin aceste demonstraţii de la realităţile Magiei Negre şi puterea pe care aceasta o poate oferi. Îşi va arde Biblia, Tora, Talmudul şi Coranul. Ritualul lui va fi o profanare a sinelui precedent – nu direct, căci el trebuie să fie atent ca niciodată să nu lase torentul să-i atingă identitatea schimbătoare, neconstantă, în dezvoltare. Incapabil, în acest moment, de a-şi lua pe deplin responsabilitatea pentru propriul Destin, el atacă instituţiile trecutului şi pe toţi emisarii lor.

Deseori el va fi plin de furie pentru el şi fostele sale “slăbiciuni”, vizibile numai odată ce începe să guste puterea pe care se străduieşte să fie capabil s-o vadă. Ulterior îşi va da seama că toate lucrurile sunt etape şi chiar şi trecutul lui a fost o unealtă pentru viitorul lui.

În timp ce un număr important de Satanişti moderni sunt constant în această stare de furie, singurul lor scop fiind acela de a divorţa fără succes de trecutul lor, majoritatea celor care au urmat calea până aici vor constata că Ascensiunea lor continuă. Ei trec acum prin această etapă a ereziei şi a profanării şi apoi vor trece la propria propria dobândire a puterii şi a controlului. Ei sunt împăcaţi cu cine erau ei odată şi sunt dăruiţi spre ceea ce sunt acum . Ei pun în practică serioasă acele lucruri care i-ar ridica şi i-ar împinge înainte. Practicantul se bazează pe sine însuşi şi pe învăţăturile pe care le poate citi şi discerne pentru a-şi schiţa drumul de urmat şi îl urmează cu siguranţă.

Unii Practicanţi pot rămâne aşa pentru ani de zile; unii pentru tot restul vieţii. Un mare potenţial de creştere şi Ascensiune poate fi experimentat lucrând ca Practicant solitar. Dacă Magul Negru se poate uita oriunde şi găsi cunoaştere, el nu se va găsi niciodată în situaţia de a-i lipsi experienţele din care să poată creşte şi învăţa. Este o întreagă lume a Ascensiunii pe care, totuşi, o neglijează dacă rămâne atât mentor, cât şi student.

Iniţiatul

Doar atât se poate atinge când individul stă singur în calea nenumeratelor obstacole din calea creşterii lui. Magicianul nu poate înţelege dificultatea absolută a sarcinii Ascensiunii până când greutăţile nu au fost atenuate. Privind retrospectiv la sinele lui de dinainte cu un mare dram de sinceritate, un suspin lung de care nu era nici măcar conştient îi iese din piept.

Practicantul este capabil de mult mai multe decât a realizat iniţial. Devine mai evident, odată cu completarea fiecărui ritual şi culegând fiece recompensă, că Magia nu este nici de oprit, nici limitată. El descoperă că poate Magia este unica constantă şi că el este cel care are nevoie să se extindă cât de mult poate, nu Lucrările Întunericului, căci ele sunt şi au fost din totdeauna. El este substanţa străină injectată în fluxul sanguin al Răului şi astfel el este cel care trebuie să se adapteze şi să fie forjat de Puterile care trec prin el.

Uitându-se prin cărţile care l-au învăţat atât de multe, citind lucrările Maeştrilor, Practicantul vede o tema comună: majoritatea au făcut parte şi au excelat în cel puţin un Ordin ezoteric sau Lojă Magică înainte de emergenţa lor ca revoluţionari spirituali. Majoritatea au lucrat şi au studiat în cadrul unui sistem practic de creştere Magică. Nici unul din ei nu a rămas practicant solitar de la început până la sfârşit.

O nouă sarcină apare în calea Magului Negru.

Pentru majoritatea simplilor practicanţi, afilierea la un Ordin sau Templu de Magie Neagră, deşi este mult dorită, este nu mai puţin intimidantă. El se întreabă dacă nu cumva se va face de râs, dacă fraţii lui vor vedea cât de inept este şi îl vor întoarce din drum. De asemenea el se gândeşte la sarcinile şi responsabilităţile care i se vor da, neştiind dacă va reuşi.

Aceste temeri sunt bazate numai atunci când el chiar se pune pe căutarea unui astfel de Ordin. Se ştie că Magii Negrii nu-şi anunţă prezenţa, nici nu solicită adeziune la grupurile lor.

Lumea întunecată care tocmai devenea confortabilă acum îl uimeşte complet pe Iniţiatul aspirant. El descoperă ritualuri de grad şi psihodrame care nu par a avea prea mult scop practic, ocult. El vede o ierarhie care este bazată mai mult pe vechime şi servilism decât pe abilităţile oculte reale. În contactarea membrilor acestor Temple, Loje sau Ordine rareori întâlneşte oameni cu aceleaşi scopuri şi viziuni ale Ascensiunii în Magia Neagră.

În ciuda frustrării lui totale sau chiar a dezgustului faţă de procesul de a găsi un grup la care să adere, Iniţiatul aspirant nu observă că el îşi face legături şi cel puţin merge parţial pe aceleaşi Căi ca şi unele din aceste Loje. De asemenea, îşi va limita căutările, găsind implicit ceea ce-l atrage şi ceea ce nu.

Uneori Magul se va alătura unei Loje oculte bine cunoscute şi astfel va acumula experienţă şi abilitatea necesare pentru Ascensiunea lui. Cel mai adesea, va găsi un mic Templu care-l va ajuta în mod similar. Totuşi mai sunt şi acei câţiva care nu se vor alătura nici unui grup, dar care se vor afilia cu alţii cu perspective asemănătoare şi vor învăţa unii de la alţii. Fie că realizează conştient sau nu acest lucru, Practicantul s-a pierdut în acest proces şi s-a născut Iniţiatul.

Magul Negru / Vrăjitorul

Magul Negru aspirant are un singur scop, indiferent în ce formă se manifestă: puterea. Acest scop este cel care crează marea diviziune între Negru şi Alb. Acest scop singular este cel care-l duce pe Vrăjitor în cele mai întunecate ritualuri şi prin nebunie, în adâncurile Iadului. Această Putere e cea care-i catapultează tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu.

Magicianul şi-a petrecut ani din viaţă dezvoltându-şi abilităţile şi cunoaşterea, generând putere de a sta în sfârşit în spaţiul ritualic şi să realizeze inimaginabilul. La această etapă a creşterii, sunt foarte puţine limite ale abilităţilor Magului Negru. Tot ce a văzut odată că fiind atât de greu de a fi atins este acum în mâinile sale.

De acum înainte nu mai există gândul “oare va merge asta?”. Toată neîncrederea a fost înlocuită cu repetiţia succesului şi a reuşitei. Acum, tot ce este necesar este să pună în acţiune ceea ce a învăţat şi să lase Puterile Întunericului să curgă prin el fără oprelişti.

Magul Negru îşi foloseşte majoritatea timpului ca să înveţe despre el şi despre limitările lui, sau despre lipsa lor. În loc să strângă diverse obiecte decorative şi lucioase, începe să strângă grimoare pline cu sigiliile şi formulele care pot deschise porţile Regatului Întunericului şi să reverse puterile Eternităţii.

În loc să se străduiască pentru acea cunoaştere, tehnică şi putere internă pentru a fructifica miracolul şi Magia, Magicianul acum se străduieşte spre a-şi pune în valoare propriul Destin. El şi-a dovedit sieşi şi uneori în mod terifiant faţă de adversarii lui, că el deţine în mâinile sale abilitatea de a-şi trimite dorinţele pe aripile demonilor cu succes devastator.

Vrăjitorul poate chiar descoperi cu timpul că această putere începe să depăşească dorinţa lui. Se surprinde deliberând nu cum să atingă un anumit scop, ci cum să-şi solicite imaginaţia pentru noi şi mai multe recompense fenomenale. Ceea ce poate fi ritualizat poate fi atins. Când toate dorinţele tale au fost îndeplinite, ceea ce mai rămâne este Tronul Zeilor.

Deseori are loc o accelerare întunecată care este puntea dintre Iniţiat şi Vrăjitor. Această trezire este de regulă provocată printr-un act de pură Magie Neagră, sau prin rezultatul cu succes al unei Lucrări Malefice. Când realizează, prin experienţă dura, că prin decretul lui întunecat inima unei persoane se opreşte din a bate sau că o viaţă poate fi răvăşită dincolo de recunoaştere, el de bună voie lasă în urmă toate şansele iertării Divine şi trebuie să accepte o religie fie a haosului şi a entropiei spirituale, fie a propriei autonomii malefice. Majoritatea celor care-şi continuă drumul pe calea Magiei Negre şi Ascensiunii şi-au accepat rolul de Zei ai Întunericului.

În acest moment adevăratul sadism spiritual se manifestă în Magul Negru. Setea lui pentru putere şi Întuneric ajunge la o intensitate insaţiabilă, nici un act nefiind prea extrem, scopurile nejustificand mijloacele, ci deseori luând o importantă secundară ritualurilor grele care le aduc la îndeplinire. Viziunea lui se distorsionează atât de mult până când nu mai se consideră un locuitor al acestui plan, ci un observator obiectiv, urmărind bucuriile meschine şi suferinţele mărunte ale celor din strâmtoarea mâinii sale stângi aşa cum ar face-o un specator de pe Olimp.

El ştie că nu este Dumnezeu. Mai este şi o altă cunoaştere, totuşi, înveselitoare şi înfricoşătoare în acelaşi timp, de care el nu este prea departe. Are loc o recunoaştere subtilă a faptului că este la doar câţiva paşi distanţă de ultima treaptă a Ascensiunii.

Maestrul

Negreala spirituală şi pierderea speranţei pentru "mântuirea păcatelor" marchează Noaptea Întunecată a Sufletului Magului Negru, care este un proces vulcanic al iniţierii în cele mai Înalte mistere ale Magiei Negre. Odată ce totul este pierdut, iar sinele inferior e incinerat în inima infernului nuclear, ceea ce rămâne este ceea ce este Etern.

Vrăjitorul a înfăptuit şi a perfecţionat fiecare formă de Magie ritualică, chemând spre manifestare vizibilă chiar şi cei mai incontrolabili Mari Demoni, constrângând umbrele morţilor, comândând legiuni de îngeri în Lucrarea lui sinistră şi stăpânindu-şi imperiul cu o mâna invizibilă. El a devenit un vas al Puterilor Întunericului şi acum influxul nu se poate opri. El descoperă că propria existenţă a devenit un torent de putere şi energie.

Magicianul îşi va planifica un ritual pentru scopul dorit, doar că rezultatele Magice vor fi atinse spontan înainte că ritualul să fie realizat. Acest lucru se va întâmpla din ce în ce mai frecvent şi cu o mai mare uşurinţă de fiecare dată, până când Magul Negru este scutit cu totul de necesitatea realizării ritualurilor. Dorinţele şi ţelurile lui se precipită în manifestare fizică fără efortul lui conştient, conştiinţa lui de Zeu preluând o mare parte din sarcinile zilnice.

Pentru Maestru ritualul este o poveste frumoasă fără vreo aplicaţie practică. Universul se mişcă în numele lui, permiţând puterii lui să-l propulseze spre Ascensiune. Aprinzând lumânări şi chemându-şi aliaţii demonici încă umple camera cu întuneric şi rău electrizant, dar el descoperă cu timpul că acelaşi lucru se poate realiza cu un gând sau cu o mişcare a mâinii. Voinţa pură pulsează prin el, fiecare răsuflare a lui şi fiecare mişcare a fiecărei celule din corpul lui este consacrată Lucrărilor Întunericului.

Într-o manieră similară, cărţile sunt de puţin folos în instruirea Maestrului. El trebuie să acumuleze cunostiinţe direct de la Sursă. El trebuie să stea în linişte şi să-şi permită sieşi să înveţe despre univers chiar de la univers şi să înveţe despre sine prin el însuşi. Nu se mai poate baza pe presupunerile mărunte ale muritorilor de rând. Cărţile pot inspira spre învăţare, pot stabili un mediu psihologic propice pentru dobândirea unei viziuni mai clare, dar literele negre de pe pagini n-au nici o virtute prin ele însele.

Tot ceea ce Magul Negru ştia odată că este Destinul lui este cel mai adesea eradicat la această etapă a progresiei. Pe măsură ce Puterile Întunericului se revarsă prin el, ducându-l pe tărâmurile purii Ascensiuni, el realizează că nu ştie nimic şi trebuie să se redescopere pe sine. El a dobândit control total asupra propriei fiinţe în toate aspectele şi astfel are putere asupra tuturor lucruilor; el a trecut prin Abisul spiritual şi se descoperă pe sine ca un nou venit într-o lume străină.



Ultima actualizare: 28.12.2015