Articole

Magia Neagră


Conform Satanismului Tradiţional, magia poate fi împărţită în trei forme: magie externă, magie internă şi magie eonică.

Magia Externă

Aceasta este magia rezultatelor sau vrăjitoria şi este Magia Iniţiatului. Ea însăşi există sub două forme: ceremonială şi hermetică. Ceremonia este magie ritualică – ceremonii şi ritualuri în care sunt implicate mai mult de două persoane. Magia ceremonială se poate face pentru două mari motive: pentru a crea/atrage şi apoi direcţiona energie magică pentru un anumit scop (de exemplu, blesteme), sau de a reprezenta prin cuvinte şi simbolism miturile/cunoştiinţele unei tradiţii anume. Uneori, totuşi, energia generată de un ritual simbolic poate fi direcţionată către un scop precis – ca în Liturghia Neagră.

În general, ritualurile hermetice implică unul sau doi indivizi (‘Magia sexuală’ este de regulă hermetică) şi cel mai adesea se execută extempore. Acestea necesită ca cei care le săvârsesc să posede sau să fie capabili de a dezvolta în timpul ritualului o empatie cu forţele/energiile chemate, precum şi posedarea dorinţei necesare de a direcţiona aceste forţe/energii. În contrast, ritualurile ceremoniale sunt de regulă scrise şi atunci când sunt săvârşite se urmează un text fix, cu doar câteva variaţiuni minore pentru a fructifica emoţiile momentului.

Magia Internă

Aceasta implică folosirea unor tehnici magice pentru a modifica conştiinţa individului. Ritualurile de magie internă ‘deschid porţile’ dintre cauzal şi acauzal şi schimbă percepţia de la o conştiinţă de tip “ego” la una de tip “sine” şi chiar mai presus de atât. În sens Jungian, magia internă produce ‘individuaţie’ şi conduce la Măiestrie.
Una din cele mai importante funcţii ale Ordinelor şi Templelor organizate este de a-şi pregăti membrii pentru magia internă şi de a le oferi ghidare pe parcurs.

Magia Eonică

Aceasta este magia Maestrului, a Stăpânei Pământului şi a Magului şi baza ei constă în înţelegerea acelor forţe care influenţează masele pe o perioada lungă de timp. La un anumit nivel, magia eonică este alterarea/distorsiunea acestor forţe; la alt nivel este ‘crearea’ unor noi energii şi dispersia lor asupra Pământului pentru a schimba evoluţia conştiinţei planetare. Dintr-un anumit punct de vedere, aceasta este cea mai ‘neagră’ formă de magie.

Ritualurile se fac de obicei pe lună plină deoarece asta-l ajută pe practicant să vadă atunci când ritualul este executat în natură şi în plus, conferă atmosferă ritualului. Uneori, ritualurile sunt înfăptuite în timpul sau în apropierea schimbărilor anotimpurilor – solstiţii sau echinocţii – pentru că atunci este emanată energie magică (datorită schimbărilor Pământului) şi această energie poate fi folosită în ritual. Acelaşi lucru se aplică şi la lucrările planetare – poziţia şi conjuncţia planetelor (calculate astronomic pentru orizontul observatorului şi nu folosind acele tabele ‘planetare’ frauduloase date în majoritatea cărţilor). Aceste energii "planetare" există, dar sunt în general de mică intensitate şi au efect slab asupra ritualurilor făcute corect. Majoritatea ocultiştilor se amăgesc cu privire la natura şi la utilitatea acestor energii (acest lucru e cu precădere adevărat în ceea ce priveşte Luna) căci este dificil să dobândim o sensibilitate la acestea în societatea noastră protejată, tehnologică. În general, doar Iniţiaţii (şi cei înzestraţi de la natură) posedă empatia necesară.
Totuşi, după cum am spus, luna plină este corect asociată cu ‘lunatismul’ şi posesia ‘demonică’ – precum oricine care a lucrat noaptea la spitalele de boli nervoase o poate certifica. Această putere poate fi de asemenea folosită în timpul unui ritual.

Ritualurile de celebrare din Satanismul Tradiţional sunt de două feluri:

1) cele care exprimă/manifestă energiile Satanismului (de ex. Liturghia Neagră, Ceremonia Rechemării) şi acelea a căror săvârşire distorsionează curenţii Vechiului Eon
2) cele care crează noi energii potrivite epocii Satanice care urmează, precum invocarea Zeilor Întunecaţi

Liturghia Neagră este încă celebrată deoarece Nazaritenii (împreună cu aliaţii lor) sunt încă puternici şi încă ne poluează cu mizeria lor. Este încă principalul ritualul ceremonial executat în mod regulat de către Templele organizate şi precum toate ritualurile ceremoniale, oferă identitate Templului întărind legăturile magice şi personale ale membrilor precum şi contribuind la munca Prinţului Întunericului deoarece este un ritual de Magie Neagră.

Misterele celor Nouă Unghiuri formează un aspect important al Magiei Negre autentice. La nivel fizic, nouă reprezintă vibraţii energetice – căci conform tradiţiei, un cristal în formă de tetraedru răspunde la vibraţiile vocii la intensitatea şi timbrul corect. În termeni simpli, cristalul amplifică puterea gândului şi produce schimbări magice. Cuarţul dă cele mai bune rezultate, deşi şi spinelul poate fi folosit. Forma tetraedrică trebuie să fie creată din rocă brută de către un profesionist.

La un alt nivel, nouă simbolizează (sau reprezintă) progresia Eonilor şi astfel energiile Eonice. Reprezentarea este aceea a celor nouă combinaţii ale celor trei substanţe alchimice principale peste cele şapte nivele fundamentale, aceste nivele fiind sferele ‘Pomului Wyrd’. Jocul Stelelor este o reprezentare fizică a acestor simboluri – cele şapte table sunt sferele, iar piesele sunt variaţiunile alchimice. (Trebuie notat că cele nouă variaţiuni principale care se extind peste cele şapte sfere de asemenea reprezintă un individ – conştiinţa lui, viaţa şi wyrd-ul, destinul lui). Astfel, magia sau ‘vrăjitoria’ Jocului Stelelor este o imitaţie (de factură magică) a unui Eon sau a unui Individ a cărui schimbare (mişcările din Jocul Stelelor) este manipulată de către magician (‘jucătorul’ jocului).



Jocul Stelelor are două seturi a câte douăzeci şi şapte de piese: un set alb, celălalt negru, reprezentând cele două aspecte ale Schimbării cosmice (sau cauzalul şi acauzalul). Aceste piese sunt împrăştiate peste cele şapte table. Cele Nouă Unghiuri de asemenea simbolizează cele şapte plus două părţi (sau sfere) care unesc universul nostru cauzal cu universul acauzal (sau ‘magic’). Şapte sunt sferele din Pomul Wyrd (zone de energie magică) şi celelalte două sunt Abisul (acolo unde cauzalul şi acauzalul se întâlnesc într-un stasis temporal) şi acauzalul însăşi, care este chiar mai presus de Pom. Abisul, în sistemul septenar, se află între sfera Soarelui şi cea a lui Marte, iar parcurgerea lui este sarcina Iniţiatului şi geneza Stăpânului/Stăpânei Pământului. Semnifică începutul percepţiei acauzale.

Cealaltă formă importantă de Magie Neagră are legătură cu supravieţuirea după moarte. Aceasta se poate face în două feluri, în funcţie de scopul practicantului. Primul este transferarea esenţei Sinelui, în apropierea momentului morţii fizice, în alt corp fizic, asigurând astfel continuarea existenţei pe plan fizic. Cealaltă constă în trecerea porţii acauzale – creând o existenţă cu totul în dimensiunile acauzale. Prima implică găsirea unui corp pentru a-l poseda, iar a doua se aseamănă cu crearea ‘corpului de diamant’ din unele şcoli ezoterice ale Taoismului şi de regulă această formă este întreprinsă de către Iniţiat. Prima este uneori făcută doar ca o măsură temporară sau dacă destinul individului implică îndeplinirea anumitor sarcini pe plan fizic.

Prima metodă presupune crearea unui ‘dublu astral’ puternic – prin incantanţii şi vizualizări şi întărit prin acte de magie pe parcursul unei perioade de timp, de regulă folosind un tetraedru de cristal pentru a asigura cantitatea necesară de energie magică. Astfel ‘dublul astral’ creat, această energie este cel mai adeseaa stocată într-un cristal până la momentul transferului. Între timp, trebuie să fi fost găsit un donator – un specimen puternic şi sănătos. Psihicul acestui donator este apoi infiltrat prin mijloace astrale şi fizice. Transferul efectiv are loc în cadrul unui ritual în care atât donatorul cât şi operatorul sunt prezenţi (primul fiind hipnotizat sau sedat) – conştiinţa fiind transferată ‘dublului’ care apoi elimină psihicul slăbit al donatorului.
A doua formă este de fapt următoarea etapă a evoluţiei conştiente şi este scopul Iniţiatului.

Ceea ce este important de realizat despre Satanismul Tradiţional este ceea ce se înţelege prin ‘Satan’. Sataniştii tradiţionali nu-l văd pe Satan doar ca pe un simplu simbol al constiinţei de sine, ci mai degrabă ca pe un reprezentant al acelor forţe suprapersonale aflate dincolo de psihicul individual. A-l vedea pe 'Satan' doar ca pe un simplu simbol personal - aşa cum o fac unele grupuri 'Sataniste' recente - înseamnă în primul rând a te induce în eroare în legătură cu natura forţelor cosmice, iar în al doilea rând înseamnă să faci (sau să încerci să faci) Magia Neagră 'moale', pasivă, sigură şi lipsită de riscuri. A avea de-a face cu forţe mai puternice înseamnă a cocheta cu pericolul - psihologic şi fizic. Sataniştii tradiţionali văd în acet pericol un mijloc: cei puternici supravieţuiesc şi cei slabi pier; aceasta este o simplă reflecţie asupra filozofiei Sataniste autentice, în contrast cu viziunea 'moale' promovată de 'Sataniştii de duminică' care abundă în zilele noastre.

Satan - în Satanismul Tradiţional - nu este niciodată reprezentat pictorial şi modul de a percepe manifestările fizice (cauzale) ale Prinţului nostru este o experienţă pe care fiecare Satanist o dobândeşte prin mijloace proprii, întreprinzând ritualuri de Magie Neagră, în concordanţă cu tradiţia întunecată.

Este important să realizăm că numele de 'Satan' nu este numele Lui adevărat. Acesta e un epitet convenabil, deoarece este folosit pentru a numi o parte a naturii Lui. În realitate, nu există nici un 'nume' real, din perspectiva prin care privim numele - poate doar o vibraţie sonoră (care nu poate fi menţionată aici) care-L cheamă spre lumea şi conştiinţa noastră. Într-un sens pe care puţini oameni îl vor înţelege, Satan este esenţa acauzalului: forţa cosmică a Haosului a cărei intruziune în dimensiunile noastre cauzale sfărâmă entropia produsă de timpul liniar. Specia noastră are şi a avut nevoie de simboluri pentru a facilita înţelegerea şi evoluţia. Abisul distruge - sau crează o nouă specie, o nouă 'minte' capabilă de a funcţiona la nivele inaccesibile în mod normal acelora aflaţi pe o treaptă inferioară. Şi cel mai potent simbol al anumitor forţe cosmice a fost şi încă este Satan.



În realitate, Satan (care are un nume secret sau ‘autentic’ cunoscut de către Iniţiaţi) se preocupă în general numai cu magia Eonică – schimbarea acestei lumi. Prin el, Maeştrii şi Maestrele lucrează Magia Internă şi prin Ordinele lor, Iniţiaţii întreprind ritualurile de Magie Externă, în Gloria numelui său.



Ultima actualizare: 29.12.2015