Arhivă



Influenţă Satanică – O Poveste Modernă


Un adevăr rareori înţeles şi apreciat este că cei mai mulţi oameni urmează firul creator al câtorva. Este de asemenea adevărat că o parte din această majoritate absoarbe creativitatea altora şi o duce mai departe - uneori uşor modificată, pentru a o revendica ca fiind a lor. Această majoritate are nevoie de stimulul unor noi forme, idei şi moduri, născute de un geniu creativ sau doi - pentru a o vitaliza şi a începe procesul de schimbare internă şi externă.

Istoria recentă a Satanismului dovedeşte acest lucru. Diverse tipuri de Satanism au apărut de-a lungul secolelor, la fel ca diverşi exponenţi ai acestuia. Din punct de vedere istoric, Satanismul este adesea considerat a fi - de către cei nefamiliarizaţi cu Calea Mâinii Stângi – drept Diabolism; adică invocarea Diavolului şi realizarea unui pact cu El. Acest lucru este demonstrat în Grimoarele medievale şi la cei care au fost acuzaţi de astfel de lucruri. Mai târziu, diverse persoane au fost considerate ca fiind "Satanice" şi ca predând o formă de satanism, Crowley fiind cel mai cunoscut. Cu toate acestea, mai târziu, au apărut diverse organizaţii, fiecare pretinzând a fi Satanică şi fiecare predând ceea ce ei considerau a fi Satanism autentic. Cele mai importante dintre acestea sunt Biserica lui Satan (Anton LaVey), Templul lui Set (Michael Aquino) şi Ordinul celor Nouă Unghiuri (ONA).

Diabolism

Centrală tuturor acestor forme este teama – faţă de puterile, entităţile invocate. De aici şi utilizarea diverselor forme de protecţie, cum ar fi "cercurile"."Pactul", atât de familiar din grimoarele şi relatările despre Diabolism, se făcea între un maestru (Diavolul) şi un slujitor (vrăjitorul). Implicită în toate formele de Satanism de tip Grimoar, este credinţa (derivând din religia Nazariteană) într-un Satan ca un înger căzut, condus în cele din urmă de "Dumnezeu" - există întotdeauna posibilitatea de a fi "mântuit". Diabolistul arhetipal era un fost Nazaritean sau unul practicant, ale cărui conjuraţii îi aduceau emoţie şi un sentiment al "interzisului".

Crowleyism

În timp ce "Thelema", ca doctrină şi credinţă, este considerată de către mulţi non-ocultişti ca fiind "Satanică", în realitate este foarte puţin Satanism adevărat în aceasta, sau chiar în viaţa sau lucrările lui Crowley. Munca lui Crowley este, în multe privinţe, o continuare a grupurilor şi a societăţilor ezoterice influenţate de doctrinele Orientale, active înainte sau în timpul său - un fel de Tantra occidentalizată, puternic îmbibată cu cabalism. Adeptul arhetipal al lui Crowley este cineva versat în doctrinele oculte şi în misticism, care încearcă prin sex şi alte ritualuri să atingă anumite stări de conştiinţă şi care este orientat spre o credinţă în Thelema ca un nou crez, o nouă religie.

Biserica lui Satan

Biserica a atins un rating ridicat în mass-media, datorită spectacolului făcut de LaVey. El a expus o filozofie a egoismului neiluminat şi a propriului interes, împreună cu o credinţă în carnalitate. Ritualurile erau în tradiţia grimoarelor medievale şi îmbibate cu noţiuni/simbolism cabalistic (inclusiv unele derivate de la Crowley). Mai mult, Diavolul a fost înlăturat ca şi putere externă – făcând din Satanismul Laveyan mai mult un sistem de credinţă practică decât o activitate periculoasă (în termeni oculţi).

Templul lui Set

Templul lui Set a fost şi este, în esenţă, o dezvoltare intelectuală a Bisericii lui Satan. Originalului i-a fost adăugată o infrastructură intelectuală (care derivă în parte din diverse mitologii şi tradiţii), precum şi o structură organizatorică, cu scopul de a face Satanismul o "nouă" religie, acceptabilă pentru un număr semnificativ de persoane. Atât Biserica lui Satan, cât şi Templul lui Set (acesta din urmă mai mult decât prima) insistă asupra credinţei în propria lor versiune a Satanismului - şi se aşteaptă ca aderentul / membrul să se conformeze. Prin urmare, există o încurajare a dependenţei individului la grup (şi, în special, faţă de lider [i] şi Maestru).

Ordinul celor Nouă Unghiuri

Ordinul a intrat pentru prima dată în atenţia publicului la începutul anilor 1980 (eh), şi practic a predat faptul că Satanismul e un mijloc de a atinge înţelegerea de sine, intuiţia ocultă şi perspicacitatea în abilităţile oculte, şi că acest lucru ar putea fi făcut doar pe bază individuală prin experienţă directă, personală.

Membrul arhetipal CoS era o persoană îmbrăcată în robă neagră, care juca un "rol", şi care punea împlinirea ego-ului şi a plăcerii înainte de toate. LaVey era acceptat ca un "Maestru" şi ca o autoritate ce trebuia respectată - şi aşa s-a dezvoltat un cult al personalităţii. Membrul arhetipal ToS era cineva care a citit multă literatură ocultă, care se angajează în discuţii cu alţii despre credinţele şi practicile lor şi căruia îi place farmecul şi carisma de a fi un "Satanist". Adesea, ei se îmbracă într-un anumit stil şi au nevoie de o identitate de grup, un sentiment de "apartenenţă". Ei acceptă, de asemenea, autoritatea Templului şi sunt mulţumiţi de a permite unei organizaţii sa le confere avansare (sub formă de titluri şi poziţii).

Membrul arhetipal ONA este vrăjitorul/vrăjitoarea singuratic(ă) ce se străduieşte - prin intermediul experienţelor practice (şi, uneori, întunecate) spre auto-realizare, ghidat de învăţăturile Ordinului, precum şi prin întâlnirea ocazională cu cineva care a mai parcus înainte acea cale.

Fiecare dintre manifestările de mai sus vor fi luate în considerare, la rândul său. Dar atunci, ce este Satanismul? După ce criterii poate fi judecată o astfel de manifestare? în primul rând, să ne gândim la ceea ce nu este Satanismul. Acesta nu este o acceptare a moralităţii convenţionale sau a modalităţilor convenţionale de a trăi; nu este o religie, sau o credinţă, care să determine o respingere a realităţii (şi a durităţii) vieţii; nu este un refugiu pentru rataţi, laşi şi slabi. Satanismul este mândrie, o acceptare a valorii individuale. Este o sfidare – provocarea a ceea ce este acceptat, căutând să cunoască necunoscutul şi încercând să descopere, să exploreze şi să cucerească: refuzul de a te închina sau a te da bătut. Este vorba despre excelenţă - de a merge dincolo de ceea ce este, în termeni personali; a realizării unei mai mari conştientizări şi înţelegeri decât majoritatea. Este o dorinţă de a experimenta limitele vieţii...

Diaboliştii sunt insipizi, mai degrabă patetici – doar o curiozitate istorică: o notă de subsol în psiho-patologia religiei Nazaritene. Crowley era mai degrabă un egotist sub-dezvoltat căruia îi lipsea caracterul de a-şi dezvolta o reală perspectivă de sine. El putea şi îi manipula pe alţii şi avea anumite puteri oculte (intuitiv) şi o avea o oarecare înţelegere a Artei Magiei. Adepţii săi sunt prinşi în defectele sistemului său - printre care, auto-stupefacţia şi auto-satisfacţia (şi, astfel, iluzia dezvoltării), mai degrabă decât o reală auto-înţelegere şi, astfel, abilităţi oculte. Membrii CoS (şi într-o mai mică măsură, cei ai ToS) acceptă un Satanism ”igienizat” - un "Satanism sigur", unde întunericul este considerat a fi doar în interior, de unde nu-i poate pune în pericol. De asemenea, sunt blocaţi pe treapta de jos a înţelegerii oculte - nevăzând nimic dincolo de limitele eului şi carnalităţii. ToS susţine a merge mai departe, dar concret este puţină sau nici o experienţă practică a răului, a Sinistrului, a acelor Forţe întunecate care sunt parte din Cosmos - în schimb are loc o intelectualizare. De asemenea, nu există nimic care să ducă viaţa la extreme, nici o încercare care să provoace (şi să creeze) caracterul - nici o căutare pentru excelenţă personală. în schimb, există securitatea unei organizaţii, acceptarea autorităţii şi a poruncilor Templului. Pe scurt, promovarea unui tip de servitute mentală - în credinţă şi în practică. Toate acestea sunt contrare cu ceea ce este Satanismul.

Numai ONA înţelege şi practică Satanismul aşa cum este, insistând că Satanismul se preocupă cu auto-dezvoltarea individului, în ambele lumi reală şi Ocultă, şi că acest lucru poate fi realizat numai printr-o experienţă îndelungată, grea, periculoasă şi anevoioasă. În plus, ONA a expus o creativitate şi o înţelegere care face ca toate celelalte manifestări să pară nesemnificative. Astfel, nu este surprinzător faptul că a fost atât de influent în ultimii ani. Această influenţă a fost, cu toate acestea, rareori recunoscută. Alte grupuri şi alţi indivizi au împrumutat de multe ori învăţăturile, metodele şi ideile şi susţinându-le ca fiind ale lor, acest "împrumut" nefiind limitat doar la "Satanism" sau la grupurile CMS în general. Acest lucru este atât natural, cât şi necesar - având în vedere sterilitatea de creativitate care există şi a existat în astfel de grupuri şi având în vedere natura speciei umane în general, şi a Satanicului, în particular.

Contribuţiile principale ale ONA, spre o înţelegere a Satanismului, în special, şi a Ocultismului, în general, pot fi descrise pe scurt:

1. Satanismul şi CMS (Calea Mâinii Stângi) ca mijloc de dezvoltare individuală, ducând la Iniţiere şi dincolo de ea - prin experienţă practică şi încercări (qv. ritualurile de grad).
2. Accentul pus pe dezvoltarea atât a aspectului mental, cât şi a părţii fizice a individului.
3. O mai bună înţelegere a forţelor magice (şi oculte) - şi astfel a naturii lor - prin dezvoltarea conceptelor de cauzal şi acauzal, precum şi un sistem abstract de a reprezenta acest lucru, care să permită înţelegerea conştientă (spre deosebire de credinţă şi superstiţie).
4. Restructurarea simbolurilor şi formelor magice din punct de vedere arhetipal - în special Arborele Septenar al Wyrd-ului şi Cvartetul Deofel (acesta din urmă explicând arhetipalul, în special în "lumea reală", din punctul de vedere al unui Novice Sinistru).
5. Creerea unui Tarot Sinistru ale cărui imagini sunt Sinistre, şi, astfel, imbibate cu energie Satanică.
6. Dezvăluirea şi extinderea în mod semnificativ a Magiei Eonice – permiţându-i oricărui individ să efectueze astfel de lucrări.
7. Accentul pus pe Iniţiatul individual lucrând singur şi atingând obiective practice - fără a accepta într-un mod religios o autoritate superioară - făcând realizabil acest lucru prin publicarea de ghiduri practice pentru toate aspectele Satanismului (Naos, Codex Saerus, Sacramentum Sinistrum, Thernn, etc).
8. Aducerea unei conştientizări a Zeilor întunecaţi - a energiilor / forţelor Sinistre care există şi care au fost simbolizate de "Satan" / Diavolul ...
9. O emfază a calităţilor personale – a caracterului - unui Satanist, consacrate în conceptele de Excelenţă, Onoare şi motto-ul "Mai degrabă mor decât să ma supun cuiva sau vreunui lucru".
10. O re-afirmare a naturii pozitive a Satanismului, în opoziţie cu imaginea stereo-tipică a obsesiei faţă de moarte şi decadenţă. O îndepărtare faţă de imaginea Satanistului care face spectacol dându-se drept "Diavolul" sau o figură de tip Mephisto, obsedat de carnalitate şi stârnind-se la propriile sale slăbiciuni şi care caută atenţia mass-media, spre vrăjitorul / vrăjitoarea singuratic(ă) care lucrează în secret, preocupat cu propria dezvoltare şi cu lucrări ezoterice de Magie Sinistră.

O examinare atentă a literaturii, a declaraţilor şi a altor astfel de forme cauzale de către alte grupuri şi persoane, o dată cu manifestarea ONA, va arăta amploarea influenţei sale - a modului în care, într-un mod subtil, astfel de indivizi şi grupuri au fost schimbaţi de o organizaţie Sinistră. Astfel de schimbări şi o astfel de influenţă vor creşte, deşi se poate la fel de bine să treacă neobservate de toţi, mai puţin de acei câţiva Adepţi autentici.

ONA
Traducerea şi adaptarea:
Florin Baciu // Flacăra~Neagră





Ultima actualizare: 14.01.2013