Arhivă



Ghidul nobil către Artele Întunecate



Ghidul Domnilor şi al nobilelor Doamne către Artele Întunecate


La exterior, în termeni de personalitate şi caracter, Artele Întunecate adevărate se preocupă de stil; de eleganţa discretă; de carisma naturală; de farmecul personal; şi de maniere. Adică de un anumit caracter personal şi un anumit etos. Caracterul este acela al unui gentleman natural, ale unei lady naturale; etosul este unul al bunului gust, al rafinamentului şi al atitudinii civilizate.

” Facultatea empatiei întunecate este una din calităţile care îl distinge pe Adeptul autentic. Alte câteva calităţi ale Adeptului sunt onestitatea faţă de sine, conştiinţa de sine şi autocontrolul. Nu este pentru Adept comportamentul grobian al Homo Hubris, aceşti suboameni distingându-se prin lipsa lor de maniere, lipsa de empatie şi prin nevoia lor incontrolabilă lor de a se exprima disfuncţional şi a-şi expune emoţiile în public. Într-un cuvânt, Adepţii posedă ἀρετή. “

În interior, adevăratele Arte Întunecate, cele sinistre, se preocupă de autocontrol, de disciplină, de sinceritate de sine; de o anumită detaşare de mundan. Faptul că acest lucru a fost uitat – sau neînţeles, sau nici măcar cunoscut printre cei mulţi prefăcuţi şi impostori – este un semn a cât de puţini Maeştri şi Maestre autentice există cu adevărat.

Astfel, există o frumuseţe în Artele Întunecate şi o exultare în Viaţă şi în mod cert nu o bălăceală în simbolurile, simbolismul şi accesoriile morţii şi decadenţei. Astfel, există o bucurie naturală care poate fi şi deseori este atât luminoasă, cât şi întunecată, dar care este mereu controlată. Nu este pentru Domn, sau pentru Doamnă, pierderea măestriei, stupefacţia care se naşte din prea multă indulgenţă.

Astfel, avem unul din adevăratele arhetipuri ale Căii Sinistre Autentice: Baphomet, doamna matură, frumoasă, (fecunda Stăpână a Pământului) a cărei frumoasă seninătate exterioară maschează întunericul acauzal mortal din interior, care poate fi eliberat oricând ea doreşte. (Viaţă-Naştere-Bucurie-Extaz-Siguranţă-Înţelegere-Dăruire-Întuneric-Moarte).

De aici, alt arhetip întunecat: Maestrul, adevăratul schimbător-de-formă, care poate fi sau care nu poate fi ceea ce pare a fi; un domn politicos şi fermecător, care poate (şi care ar putea) să te omoare sau să te facă să mori dacă există un motiv suficient de bun, dar care te-ar putea recompensa (dacă ar exista un motiv suficient de bun) cu beneficii a căror sursă ar fi necunoscută ţie; pustnicul – Maestrul Vrăjitor Acauzal – pe care nici nu-l vezi şi nici nu-l cunoşti, exceptând poate în vise, în umbre, la sfârşit de zi, în licăriri de noapte, care ar putea stârni o amintire, sau ceva amintiri, personale ori ceva mai presus (Frumos-Profund-Melancolic- Cunoscător-Pericol-Potent-Înţelept-Trist) care inspiră, sau aduce noi începuturi, sau echilibru sau poate o răzbunare.

A aspira la – a dobândi – Măestrie în Artele Întunecate presupune experimentare şi a învăţa lecţiile onestităţii de sine şi a autocontrolului; a te strădui, a visa, a căuta, a depăşi aşteptările. A te mişca uşor, graţios, din Lumină în Întuneric şi din Întuneric în Lumină, până când ajungi să exişti între ele, dar dincolo de ambele, tratându-le pe acestea (şi pe tine) ca pe impostoarele ce sunt (şi eşti).

Măestria începe cu Adeptul Intern, iar dintre Adepţii de speţă nobilă sunt recrutaţi candidaţii pentru cercul interior al ONA.

AoB


ONA 119 yf
Traducerea şi adaptarea:
Florin Baciu // Flacăra~Neagră





Ultima actualizare: 28.12.2014