Arhivă


Ontologia şi teologia Satanismului Tradiţional

    Natura realităţii conform Satanismului Tradiţional

    Axiomele ontologice fundamentale ale Căii Sinistre a Satanismului Tradiţional sunt: (1) există două tipuri de fiinţe, diferenţiate în funcţie de calitatea de a poseda, sau manifesta, ceea ce se numeşte energie acauzală şi (2) că în prezent putem cunoaşte corect o manifestare a energiei acauzale, o fiinţă acauzală, doar prin intermediul actualelor noastre abilităţi psihice, sub-dezvoltate şi sub-utilizate. Realitatea, pentru Satanismul Tradiţional, este postulată ca fiind Cosmosul, acest Cosmos având o bifurcaţie a existenţei şi anume, Cosmosul există - se manifestă - atât în spaţiu-timp cauzal, cât şi în ceea ce numim spaţiu-timp acauzal. Spaţiul-timp cauzal are trei dimensiuni cauzale spaţiale şi o dimensiune temporală cauzală, iar spaţiul-timp acauzal are n (un număr momentan nedefinit) dimensiuni acauzale (care nu sunt spaţiale) şi o dimensiune temporală acauzala. Spaţiul-timp cauzal poate fi astfel considerat a fi universul fizic, fenomenal de care suntem conştienţi prin intermediul simţurilor noastre şi acest univers e guvernat de legi ale fizicii şi conţine materie/energie fizică, cauzală. Pentru comoditate, spaţiul-timp acauzal, va fi referit deseori pur şi simplu că "acauzalul" şi spaţiul-timp cauzal "cauzalul". De asemenea, cauzalul se referă la Universul cauzal de spaţiu-timp cauzal şi acauzalul la Universul acauzal de spaţiu-timp acauzal, cu ambele Universuri cauzal şi acauzal formând împreună Cosmosul. Universul cauzal este, de asemenea, denumit uneori "continuumul cauzal" şi Universul acauzal că "continuumul acauzal".

    Satanismul Tradiţional postulează şi acceptă că există fiinţe acauzale existente în spaţiul-timp acauzal la fel cum există fiinţe cauzale existente în spaţiul-timp cauzal, care fiinţe cauzale includ şi propria noastră specie umană şi viaţă care împarte această planetă, Pămînt, cu noi. Potrivit Satanismului Tradiţional, toate fiinţele vii cauzale (existente sau care-şi au fiinţă în universul cauzal, fizic), sunt înţelese ca fiind o prezenţă, în cauzal, a unei entităţi (sau energii) acauzale, prin faptul că sunt vii. Astfel, toate fiinţele vii cauzale sunt conexiuni - nexionuri - între cauzalitate şi continuumul acauzal.

    Entitatea Naturii

    Natura poate fi definită ca forţa (sau energia) creativă înnăscută (acauzală), care operează în lumea fizică, pe această planetă şi care provoacă (sau care este geneza) şi care controlează în anumite moduri organismele vii cauzale. Aceste "anumite moduri" sunt Legile Naturii. "Evoluţia speciilor" este un termen utilizat pentru a descrie o teorie despre unul dintre modurile în care se presupune că lucrează Natura, în Universul cauzal (continuumul cauzal).

    Natura poate fi astfel percepută ca un tip de entitate. Acest lucru nu înseamnă că aceasta ar trebui înţeleasă în termeni antropomorfi, ci mai degrabă că Natura este o entitate vie, schimbătoare: ceva care este viu; astfel Natura este un alt exemplu de nexion - în care există o conexiune între continuumul cauzal şi continuumul acauzal. Noi înşine, ca fiinţe umane, suntem pur şi simplu - pe planeta Pământ - o manifestare, o prezenţă a Naturii printre multe altele: în consecinţă suntem supuşi Legilor Naturii, legile care guvernează schimbările organice şi viaţa organică în sine. La fel ca toate formele de viaţă cauzale de pe această planetă, noi ca fiinţe cauzale ne naştem, creştem şi ne schimbăm şi fiinţele noastre cauzale mor, sau cu alte cuvinte încetează să mai fie îmbibate cu - să fie animate de - energie acauzală. Astfel, "noi" încetăm să mai avem o viaţă cauzală.

    Majoritatea culturilor de pe Pământ au avut, sau au, o credinţă că Natura este vie şi e Mama tuturor vieţuitoarelor. În vremurile de demult, Natura însăşi era adesea personificată sub formă de zei şi zeiţe. Astfel am înţeles Natura, ca pe noi înşine - în termeni de fiinţe individuale cauzale cu nume, o istorie şi o personalitate distinctă. Cu toate acestea, acest tip de concepţie nu mai este necesar şi nici nu mai e valid, din moment ce ne-am dezvoltat în ultimele câteva mii de ani, facultatea raţiunii pure şi facultatea empatiei acauzale, şi putem înţelege Natura, pe noi înşine şi cosmosul dincolo de Natură, într-un mod natural, fără astfel de forme abstracte intermediare. Cu alte cuvinte, acum putem percepe Natura exact aşa cum este. Până nu demult, am proiectat forme cauzale de tip uman asupra Naturii într-un efort de a înţelege Natura, căci nu posedam prea multe cunoştiinţe asupra Cosmosului dincolo de Natură şi dincolo de cauzalitate şi de faptul că Natura este doar o parte a acestui Cosmos cauzal şi acauzal.

    Filozofia Satanismului Tradiţional

    Punctul de pornire esenţial pentru o filozofie este de a pune şi de a răspunde, la întrebările despre originea şi sensul vieţii - sau, mai exact, despre vieţile noastre cauzale, ca fiinţe umane, în Universul cauzal pe această planetă pe care o numim Pământ. Satanismul Tradiţional nu crede că noi, fiinţele umane şi viaţa cauzală în sine, au fost create de vreo Fiinţă Supremă, care Fiinţă supremă este denumită în mod obişnuit ca Dumnezeu. Potrivit Satanismului Tradiţional, viaţa a evoluat în mod natural pe această planetă, de la începuturi finite pe care noi încă nu le înţelegem cu exactitate.

    Esenţa perspectivei Satanismului Tradiţional despre originile noastre în Universul cauzal este raţiunea - sau mai degrabă, ceea ce se numea Filozofie Naturală: prin observare, experiment şi folosirea raţiunii, sau a logicii, putem înţelege lumea noastră, Cosmosulul cauzal şi pe noi înşine. Astfel, Satanismul Tradiţional este, într-o privinţă importantă, o Cale de Viaţă raţionalistă :

    (1) Universul Cauzal (sau Realitatea Cauzală) există independent de noi şi de conştiinţa noastră şi astfel, independent de simţurile noastre.
    (2) Înţelegerea noastră limitată a acestei "lumi exterioare" cauzale depinde în cea mai mare parte de simţurile noastre - adică de ceea ce putem vedea, auzi sau atinge - de ceea ce putem observa sau cunoaşte prin intermediul simţurilor noastre.
    (3) Argumentul logic - raţiunea - şi experimentul sunt cele mai bune mijloace către cunoaştere şi înţelegere cu privire la şi despre această "lume externă"
    (4) Universul cauzal este, de la sine, o ordine raţională supusă legilor raţionale.
    (5) Facultatea noastră de empatie acauzală este pentru noi un mijloc de a cunoaşte nexionul ce suntem noi şi cum putem descoperi relaţia noastră corectă cu toate celelalte forme de viaţă.

    Astfel, raţiunea practică - Filozofia Naturală - ne permite să înţelegem Universul extern, fizic, cauzal.


    Percepţia acauzală


    În plus, Satanismul Tradiţional, de asemenea, afirmă că cunoaşterea şi înţelegerea Universului cauzal - realizată prin mijloace de înţelegere şi observare - nu este singurul tip de cunoaştere şi înţelegere disponibilă nouă, pentru că există o cunoaştere şi o înţelegere a continuumului acauzal şi a fiinţelor acauzale care există (şi "trăiesc") acolo şi că facultăţile noastre psihice ne permit să simţim, să începem să ştim şi sunt un mijloc de a înţelege viaţa acauzală în toate varietăţile şi formele sale. O axiomă a Satanismului Tradiţional este faptul că prin dezvoltarea facultăţilor noastre latente psihice putem dobândi o mai bună înţelegere şi mai multă cunoaştere a Naturii, a acauzalului şi a fiinţelor acauzale şi astfel, despre noi înşine.

    Răspunsurile Satanismului Tradiţional

    Filozofia Satanismului Tradiţional acceptă faptul că scopul vieţilor noastre muritoare, cauzale, în esenţă, are două aspecte. În primul rând, să ne schimbe, să ne dezvolte, să ne facă să evoluăm şi să explorăm şi să ne bucurăm de posibilităţile pe care le oferă viaţa cauzală - căci viaţa noastră muritoare, cauzală este o oportunitate finită, limitată. În al doilea rînd, dacă ne vom dezvolta, dacă vom evolua într-un mod special - şi mai ales dacă ne dezvoltăm facultăţile noastre psihice - există posibilitatea ca noi, ca un nou tip de fiinţă, să trăim dincolo de moartea noastră cauzală, în continuumul acauzal.

    Astfel, Filozofia Satanismului Tradiţional afirmă: (1) Că noi, fiinţele umane, posedăm potenţialul de a participa şi de a ne controla propria noastră evoluţie - altfel spus, avem capacitatea (cea mai mare parte latentă) de a evolua conştient pentru a deveni geneza unei noi specii umane şi că, Artele ezoterice autentice - şi în special, Magia Neagră - sunt una dintre modalităţile cele mai viabile prin care o astfel de evoluţie conştientă poate să se producă.

    (2) Această cunoaştere ezoterică autentică şi înţelegere - şi astfel, autentică înţelegere de sine şi auto-evoluţia - necesită atât o dezvoltare a facultăţilor noastre psihice latente şi o cunoaştere practică a continuumului acauzal ce derivă din contactul cu fiinţele acauzale.

    (3) Că ceea ce până acum a fost cunoscut şi descris ca magie - în special vrăjitorie întunecată, Magie Neagră - este un mijloc eficace de a ajunge să cunoşti anumite fiinţe acauzale şi este astfel un început în a înţelege acauzalul în sine.

    Facultăţile noastre psihice includ ceea ce poate fi numită o empatie acauzală (cunoscută că empatie sinistră, sau empatie ezoterică/magică) şi o gândire acauzală.

    Empatia acauzală este, în principiu, sensibilitatea la şi o conştientizare a energiilor acauzale, căci aceste energii se manifestă în fiinţe vii, în Natură şi / sau sunt manifestate în cauzalitate, fie prin intermediul unor fiinţe acauzale, sau direct, ca energie acauzală "brută" (care este o formă de energie acauzală încercând să găsească forme cauzale în care să sălăşluiască). Diverse mijloace şi tehnici ezoterice (oculte) există pentru a dezvolta această empatie acauzală.

    Gândirea acauzală înseamnă înţelegerea cauzalului şi a energiei acauzale, deoarece aceste "lucruri" sunt dincolo de toate abstracţiunile cauzale şi dincolo de toate simbolurile şi simbolismele cauzale, unde astfel de simboluri cauzale includ limba şi cuvintele şi termenii care fac parte din limba şi ceea ce a fost pînă acum considerată că termenii şi simbolurile Ocultismului convenţional, căci astfel de ocultism convenţional este ineluctabil legat de gândirea cauzală. Diverse mijloace şi tehnici ezoterice (oculte) autentice există pentru a dezvolta o astfel de gândire acauzală. Un aspect important al gândirii acauzale este acela a gândi în termenii timpului acauzal - şi anume nu în termenii linearului "cauză şi efect" al continuumului cauzal, ci mai degrabă în ceea ce poate fi inexact descris în termeni ca simultaneitate, a existenţei "acţiunii la distanţă ", spre deosebire de fizica convenţională (cauzală).

    Fiinţele vii ale Acauzalului

    Potrivit Satanismului Tradiţional, există mai multe tipuri distincte de fiinţe acauzale care există în continuumul acauzal, cunoscute nouă istoric dar şi altfel - de la Adepţii care, având dezvoltată empatia acauzală şi gândirea acauzală, au descoperit sau au ajuns să cunoască astfel de fiinţe. Fiinţele acauzale sunt dincolo de abstracţiuni şi de conceptele noastre cauzale. Unele sălăşluiesc (şi poate există numai în) spaţiile acauzale, în timp ce altele pot locui sau se pot manifesta atât în acauzal cât şi în cauzal, cu menţiunea că există multe tipuri diferite de entităţi acauzale din care fiecare are propria "natură" sau tip de existenţă. În esenţă, ele nu au nici o formă fizică, aşa cum am defini şi am înţelege forma fizică (de exemplu, un corp), deşi unele tipuri de fiinţe acauzale, care pot trăi sau se pot manifesta în spaţiile noastre cauzale, pot locui, sau pot fi aduse în prezenţă în cadrul unei forme cauzale, cum ar fi un organism viu sau o fiinţă (inclusiv o fiinţă umană) şi unele dintre fiinţe acauzale care pot sau care au făcut acest lucru sunt cunoscute sub numele de schimbători-de-formă (sau shapeshifters). Noi nu putem "vedea" sau detecta (prin simţurile noastre fizice limitate sau prin folosirea instrumentelor fizice bazate pe cauzalitate) fiinţe acauzale ne-manifestate fizic care pot tranzita sau sălăşlui în spaţiile noastre cauzale (lumea noastră fizică/Universul), dacă aceste fiinţe nu au accesat, sau şi-au făcut simţită prezenţa, într-o anumită formă cauzală, vie (sau, în majoritatea cazurilor, chiar dacă au făcut acest lucru). Cu toate acestea, unii dintre noi (şi alte câteva vieţuitoare) pot, uneori, "simţi" sau să fie conştienţi de unele astfel de fiinţe acauzale: de exemplu, dacă posedăm un anumit tip de empatie sau dacă avem cunoştinţele ezoterice necesare pentru a detecta astfel de fiinţe acauzale care tranzitează sau sălăşluiesc în cauzalitate.

    Deoarece aceste fiinţe acauzale sunt dincolo de abstracţiile şi conceptele noastre obişnuite, este incorect să judecăm astfel de fiinţe în conformitate cu "moralitatea" noastră limitată, cauzală. Ele nu sunt nici "bune", nici "rele". Ei trăiesc în funcţie de propria lor natură, ca fiinţe acauzale, aşa cum, de exemplu, un animal sălbatic de pradă trăieşte în concordanţă cu natura sa sălbatică, predatorie. Potrivit tradiţiei ezoterice, există unele fiinţe acauzale care sunt atrase sau care au fost în trecut atrase spre spaţiile noastre cauzale (universul nostru fizic), deoarece acestea au sau au dobândit capacitatea de a "se hrăni" cu anumite tipuri de emoţii (sau "stări de a fi"), care emoţii (sau "stări de a fi"), nu sunt decât tipuri de energie.


    Fiinţele acauzale


    Datorită naturii spaţiilor acauzale (şi astfel datorită naturii energiei acauzale) fiinţele acauzale nu "mor", cum murim noi şi nu "îmbătrânesc", aşa cum îmbătrânim noi. Mai mult, conceptul nostru de călătorie fizică (sau de circulaţie/mişcare), care necesită timp cauzal este irelevant şi nu se aplică unor astfel de fiinţe, datorită însăşi naturii lor, ca fiinţe acauzale. Cu toate acestea, majoritatea fiinţelor acauzale nu sunt, după standardele noastre, "atotputernice" şi multe nu pot schimba sau restructura lucrurile temporale, aşa cum unele nu pot tranzita ("să fie manifestate în") spaţiile cauzale, sau să trăiască în fiinţe cauzale, fără vreun ajutor sau asistenţă în deschiderea unu nexion sau nexionuri (care, în multe cazuri este doar o conexiune directă între spaţiile cauzal şi acauzal). Potrivit tradiţiei, printre unele dintre aceste fiinţe acauzale cunoscute au fost descrise colectiv prin termenul Zeii Întunecaţi, sau Cei Întunecaţi (sau Nemuritorii Întunecaţi) şi inclusă în acest tip special de fiinţe acauzale este entitatea mai cunoscută nouă ca Satan şi acea entitate pe care noi, fiinţe limitate cauzale, muritoare, o descriem ca pe omologul feminin al lui Satan, care - potrivit Tradiţiei Întunecate moştenită de ONA - are numele Baphomet şi care este Zeiţa Întunecată, violentă - adevărata Stăpână a Pământului (şi a Naturii). Conform legendei orale, Ea - ca unul dintre Zeii Întunecaţi - este de asemenea un schimbător-de-formă ("shapeshifter") care a pătruns ("vizitat" / a fost adusă în prezenţă sau manifestată), pe Pământ, în trecut şi care se poate manifesta din nou, în cazul în care anumite ritualuri sunt efectuate.

    Foarte important, Satanismul Tradiţional nu-l vede pe Satan - sau pe oricare din Cei Întunecaţi, precum Baphomet - aşa cum "Zeii" şi "Zeiţele" sunt înţeleşi în mod convenţional şi astfel, ca fiinţe care trebuie venerate, temute şi ascultate într-un sens religios, convenţional. În schimb, ele sunt considerate ca fiind prieteni siniştri, ca noi tovarăşi şi pot fi comparaţi cu fraţi şi surori sau alte rude pierdute şi regăsite după mult timp şi în cazul lui Satan şi Baphomet - asemănători unei mame/tată necunoscuţi până în prezent, pentru a fi astfel admiraţi şi respectaţi, dar niciodată "veneraţi". În plus şi în cazul unora dintre aceste entităţi întunecate, ele sunt, sau pot fi considerate, iubiţii noştri. Astfel, relaţia noastră cu aceste entităţi acauzale nu este în nici un caz una de frică, sau de subordonare.

    În plus, termenul "Zeii Întunecaţi" trebuie înţeles doar ca unul util, oarecum al Vechiului Eon (acel bazat pe gândirea cauzală), un termen exoteric moştenit pentru a descrie o anumită specie acauzală dintre care multe sunt cunoscute şi numite de Tradiţia Întunecată, specii care, atunci când se manifestă în cauzalitate, sunt cu siguranţă mult mai puternice decât fiinţele umane. Astfel, numele convenţionale date unor asemenea fiinţe acauzale cunoscute de fiinţele umane de acum sau din veacurile trecute, sunt doar nume exoterice; doar termeni imperfecţi, cauzali, care sunt totuşi simboluri utile.

    În concluzie, un astfel de nume ca "Satan" nu descrie cu totul adevărata natură acauzală sau caracterul acelei fiinţe acauzale specifice, care entitate acauzală are un nume ezoteric - un nume acauzal care decurge din gândirea şi cunoaşterea acauzală - care descrie mai bine o astfel de entitate.

    Problema lui Dumnezeu

    Filozofia Satanismului Tradiţional nu îşi asumă şi nici nu acceptă că există o Fiinţă sau Zeitate supremă. Altfel spus, o Fiinţă Creatoare Supremă nu există şi niciodată nu a existat, iar o astfel de figură este privită ca un om, o abstracţie cauzală, un produs fabricat de oameni, un mit, pe care fiinţele umane şi prin urmare, anumite religii şi teologii şi filozofii, au încercat în mod incorect să-l impună asupra realităţii Cosmosului într-o încercare zadarnică de a-l înţelege pe acesta şi pe ei înşişi. Astfel, Satan al nostru - Cel Întunecat - nu este subordonat vreunui Dumnezeu atotputernic, ci este în schimb o formă de viaţă acauzala, fiind supus doar legilor naturale ale continuumului acauzal.

    Problema Răului şi Existenţa lui Satan

    Ceea ce a fost în mod convenţional numită "Chestiunea (sau Problema) Răului" - de către alte filozofii şi religii şi Căi de Viaţă - nu există pentru Satanismul Tradiţional, căci Satanismul Tradiţional consideră că moralitatea convenţională este o abstracţie cauzală: o oarecare formă cauzală, o dogmă, care este proiectată incorect asupra naturii, realităţii, continuumului cauzal şi care abstracţie obscurează conexiunea noastră reală şi obligatoriu individuală, către Cosmos. Altfel spus, moralitatea convenţională - ca toate dogmele religioase şi ca toate legile - restrânge, înlătură sau restricţionează inalienabila libertate individuală a unei fiinţe umane de a fi un individ: de a fi acel nexion unic, singular, către acauzal.

    Pentru Satanismul Tradiţional, numai individul care-şi dezvoltă empatia acauzală şi gândirea acauzală poate înţelege în mod direct şi în punerea în aplicare a înţelesului, fie că acest "înţeles" este descris de astfel de termeni limitaţi, cauzali precum "moralitate", rău şi lege - bazate precum aceşti termeni cauzali privind limitarea, opresiunea, gândirii cauzale. Astfel, Satanismul Tradiţional este o eliberare reală şi o evoluţie reală a individului, căci Satanismul Tradiţional oferă acces indivizilor la însăşi esenţa propriei lor fiinţe: care este energia acauzală care îi animă, făcându-i vii şi care este, de asemenea, înţelegerea lor ca un nexion unic, al continuului acauzal în sine şi a vieţii acauzale care există acolo şi care poate - în anumite condiţii - să se manifeste în continuumul nostru cauzal.

    Prin urmare, cunoaşterea fiinţelor acauzale, cum ar fi Satan şi Baphomet este un mijloc prin care noi, ca indivizi, putem ajunge să ne cunoaştem, să evoluăm şi să ajungem să înţelegem sensul şi scopul vieţii noastre cauzale, muritoare: care este de a trăi dincolo de moartea noastră cauzală, în continuumul acauzal ca un tip nou, o nouă specie, de fiinţe acauzale nemuritoare. Această descoperire unică şi individuală a înţelesului de către indivizi, această cunoaştere a unor astfel de fiinţe acauzale - această înţelegere a modului în care şi de ce fiinţele precum Satan există - este o învăţare a Artei Vrăjitoriei Întunecate, din care o parte a învăţării constă în dezvoltarea empatiei acauzale şi a gândirii acauzale. Transmiterea acestei Arte vechi şi Întunecate, precum şi utilizarea sa de către oameni, este raţiunea de a fi a acelei asociaţii sinistre cunoscută sub numele de Ordinul celor Nouă Unghiuri.